23 ianuarie 2010

Vrei să fii compătimit sau invidiat???


De mult cunosc această întrebare, dar doar acum am început să-i înţeleg sensul. Înţelegînd acest lucru, am început să mă gîndesc din ce categorie aş vrea să fac parte. Nu pot să-mi explic de ce ştiind aceasta, dea bea acum am început să mă gîndesc mai mult la soarta mea şi la ceea ce am făcut pînă acum şi unde vreau să ajung în continuare. Acest fapt le datorez la trei doamne înţelepte, şi le sunt nespus de recunăscătoare pentru asta.
În aceste zile mi-am citit şi caieţelul cu destăinuiri şi am înţeles că aproape tot acest timpul, eu mă învinuiam pentru toate necazurile, nevoile, problemele şi nereuşitele vieţii mele. Şi nici cum nu am căutat metode, căi, de rezolvare a lor. Citind acestea me-am pus întrebarea: tu ce vrei cu asta să te compătimească cineva, sau îţi doreşti să rîvneşti către ceva mai bun, mai mult?
Gîndindumă puţin am înţeles că nu vreau să fiu compătimită, că e prea jalnic pentru mine. Mi-am mai pus o întrebare: şi la ce te-ar ajuta dacă sar găsi cineva să te compătimească? Pentru că în realitate problema nu se va rezolva doar, voi fi jălită şi atît.
Şi am dat dreptate cuvintelor "toate visele pot deveni realitate" ne trebuie doar curaj, şi să nu pierdem încrederea în noi şi în Domnu, şi orice obstacol ce umbreşte visele e ceva trecător şi neînsemnat.
devii compătimit poţi fi oricînd, dar nu e un lucru de folos atît nouă cît şi celor care ne compătimesc. Poţi să mă crezi prea aspră, dar compătimind pe cineva nu îl ajuţi real cu nimic, tu suferi împreună cu el, doar atît. Posibil că cuvintele auzite să-i facă uşor pe suflet dar problema în cauză rămîne nerezolvată. Împărţind problema ea parcă devine de două ori mai mare, pentru că o parte a problemii o duce persoana în cauză, dar a doua parte cel ce te compătimeşte şi atît, problema nu dispare.
Dar în realitate trebuie doar să căutăm căi şi puteri de a trece peste aceste greutăţi, nevoi, probleme care pentru moment se par foarte mari şi principale. Rezolvînd aceste probleme ne uităm la ele ca la ceva de nimic, ce nu are importanţă. Deşi dacă e să ne aducem aminte la momentul cînd apăruse aceste probleme erau foarte importante şi aveam o stare de gîndire foarte jalnică, şi nu făceam decît să căutăm căi, oameni, care să ne compătimească şi atît.
Dar de fapt rezolvarea problemei, constă în faptul de a găsi metoda de rezolvare fără compătimire ci cu invidie.
E mai plăcut să auzi cînd cineva te invidiază şi te întreabă "da cum ai făcut asta, cum de ţe-a venit aşa idee, metodă, cale, în cap?". Decît să vină şi să spună "vai săraca de tine ce nu faci nu-ţi merge, nu ţi se primeşte nimic din ceea ce faci, lasă ca cu timpul va trece" şi, la ce te-a ajutat? Te-a compătimit, parcă te-a ajutat cu o vorbă bună şi atît, problema nu a dispărut.
Da de ştiut ştim mulţi această întrebare, dar în realitate o înţeleg puţini. Şi doar noi singuri putem hotărî din ce categorie să facem parte.
Tu ce ai hotărît să fii compătimit sau invidiat?

3 ianuarie 2010

Încredete în tine.

Am avut întotdeauna convingerea că trebuie să stau în preajma unor oameni care sunt mai buni decît mine. Este cît se poate de clar că acest lucru te ajută să devii, la rîndul tău, mai bun. Însă mulţi din ei nu vroiau să mă aibă pe mine alături de ei. Doar acum am găsit oamenii de succes care se împart cu ideia succesului lor. Aş vrea să spun celor care încă sunt în căutare, alăturaţi-vă şi voi învingătorilor, şi veţi deveni la rîndul vostru învingători.
Cred că de abia acum am înţeles de ce mulţi dintre noi nu obţinem maximumul de la viaţă, deoarece am uitat că trebuie să riscăm, să încercăm ceva nou, ca să putem obţine mai mult.
Oamenii au ales să trăiască precum părinţii şi bunicii lor, fără să se avînte prea departe de sat. Şi aveau motive întemeiate. Dincolo se întindea lumea plină de pericole.
Lucrurile rămîn la fel de la o generaţie la alta, cel mai adesea în cadrul familiilor şi grupurilor care trăiesc în cea mai mare sărăcie. Sunt înstăriţi doar cei ce au îmbrăţişat riscul la timp şi au mers pînă şi-au atins scopul, visul, dorinţa.
E ceva firesc în asta, pentru că atunci cînd ai realizat ceva, chiar şi foarte puţin, există o tentaţie mare de a renunţa să mai rişti. E în natura umană. Am ceva. De ce să risc acel ceva? Cine ştie ce se află de cealaltă parte a muntelui? Nu te duce acolo! Cred că aceasta e una dintre bolile principale ale secolului.
Cu toate acestea, pe măsură ce viaţa noastră devine tot mai uşoară, mai bogată şi mai confortabilă, tentaţia de a renunţa la riscuri este tot mai mare.
Gîndind aşa de multe ori ne tăiem crăcana de sub picioare toată viaţa, făcîndune griji, nedorite. Şi aşteptăm să o facă alţii că poate după aceea să încerci şi tu. Sau poate atunci deja să nu mai vrei iar să rişti, deoarece eşti mulţumit de statutul social pe care-l ai în prezent.
Nu sunt un expert în ştiinţa evaluării riscurilor. Din experienţa mea, condiţia necesară pentru a explora posibilitatea unei nevoi de a risca din nou sau de a risca mai mult este sentimentul nestăvilit că lucrurile ar putea merge mai bine, că viitorul poate fi în pericol dacă nu acţionez cumva - sau chiar mai rău, că pierd vre-o ocazie. Bineînţeles, viitorul ne aduce mereu noi eşecuri, dar cu ajutorul lor te căleşti ca să poţi merge înainte. Vei putea afla rezultatul numai dacă vei risca să încerci ceva nou, ceva neştiut, dar visat, dorit, de mult.
Aş vrea să închei acest articol cu povaţa lui Oscar Wilde "Lumea aparţine celor care nu sunt niciodată mulţumiţi".

2 ianuarie 2010

Să visăm la ceva mai mult.

Fiecare om e un diamant în felul lui de a fi. Pentru a te descoperi ca un diamant nai decît să te cunoşti pe tine şi să munceşti pentru aţi demonstra ţie însuţi şi apoi celor din jurul tău ce sclipitor poţi fi. Noi suntem aşa cum ne dezvoltăm în timp şi trebuie să ne luptăm, şi să muncim pentru ceea ce ne dorim, pentru ceea ce visăm. Mulţi dintre noi nu pot visa sau au uitat de copilărie cînd visau să ajungă cineva..... cînd vor ajunge mare. De ce? Deoarece visele costă bani, timp, nui aşa? Aşa credeam şi eu pînă nu demult. Dar am avut un mare noroc, să fac cunoştinţă cu cîţiva mentori deosebiţi care activează într-o reţea de marketing şi aş vrea pe această cale să le mulţumesc nespus de mult pentru că s-au împărţit cu mine cu ideile, metodele, lor de aşi realiza visele. Datorită lor am început să văd lumea cu alţi ochi, să înţeleg că Dumnezeu îţi acordă şanse să alegi tu singur calea pe care s-o parcurgi în viaţă, şi doar tu singur hotărăşti cît efort şi cîtă muncă, să depui pentru aţi îndeplini visele, dorinţele. Frecventînd întîlnirile acestei companii me-am adus aminte că şi eu în copilărie, în anii de studenţie aveam vise, planuri foarte mari de viitor. Ştiţi, eu nici nu me-am dat seama cînd am început să nu le mai atrag atenţia şi ce e mai straşnic să uit aceste vise. Pentru a mă consola am început să caut scuze şi să spun că eu nu pot să-mi le permit, că mai bine să uit de ele, să încerc să-mi trăiesc viaţa aşa cum e ia fără a visa la un viitor mai bun, deoarece provin dintr-o familie fără “cunoştinţe mari”, fără părinţi înstăriţi, care să-mi acorde o susţinere financiară, într-un cuvînt m-am conformat. Me-am creat o aşa numita zonă de "confort", în care mi se părea că doar cei bogaţi îşi pot realiza visele, doar ei pot spera la ceva mai mult, eu nu am aceste posibilităţi.
Ei să ştii că nui aşa, recunosc că nu am avut dreptate gîndind aşa şi dacă şi tu, gîndeşti la fel atunci analizează puţin cele expuse mai sus, şi spune-mi am sau nu dreptate?
Mulţumită mentorilor şi companiei în care activează Dumnealor, am înţeles că am făcut o greşeală uitînd de vise, de planuri, şi chiar am uitat cum e să visez, din cauza multor probleme cotidiene care pentru moment mi se păreau foarte importante dar în fond mă înşelam, era o amăgeală de sine.
Cu încetul am înţeles că eu trăiesc aşa după cum mă influenţează cei ce mă înconjoară, eu nu propun să fugi undeva în pustiu sau să te "închizi" în sine ca să nu vezi pe nimeni, sau să nu auzi nimic. Nu nu acesta e ideea care vreau să o abordez, ea e alta şi anume aceia, că trebuie să te schimbi, să-ţi schimbi gîndirea, să-ţi schimbi modul de viaţa, şi doar prin muncă pas cu pas, nici n-o să observi cînd vei ajunge la un nivel de invidiat de cei ce te stopau, descurajau cîndva. Abia atunci o să poţi să-ţi dai seama că cei ce te descurajau nu erau decît nişte persoane care singure sau descurajat şi nu au vrut să se mai ridice, şi să-şi strîngă forţele în pumn şi să meargă mai departe.
Din păcate în zilele noastre sunt tot mai multe persoane ce vor totul şi de odată dar fără a depune efort pentru aşi realiza aceste vise, lenea, lipsa dorinţii, le slăbeşte puterea viselor, în final acest fapt, îi descurajează pe ei, şi mai mult ca atît nici nu-şi dau seama cum aceste întîmplări, îi împing spre ai descuraja şi pe cei din jurul lor. Nu vreau să-i judec nici pe unii nici pe alţii, deoarece eu singură am fost în ambele ipostaze, îi compătimesc şi vreau să le spun să se trezească din acest somn primejdios. Pentru că el nu duce decît spre depresie, spre o viaţă pasivă. Spre o viaţă care munceşti stresat şi te gîndeşti că lasă c-o să primesc concedialile şi o să mă duc să mă odihnesc, sau o să acopăr o parte din datorii, dar nu te gîndeşti că după aceste datorii o să apară altele şi tot aşa se ţin lanţ unele de altele, şi nici nu obesrvi cînd te îmbolnăveşti, şi tot salariul împreună cu alocaţiile de foaie de boală se duc pe tratament care te ajută doar pentru un moment.
Iar cînd ajungi la vremea de pensionare începi o luptă pentru o reducere de preţ în transportul public, sau lupţi pentru anumite ajutoare, pentru că tu ai muncit toată viaţa, şi pentru ce? Ca să ajungi la bătrîneţe şi să începi să cerşeşti, în loc să te bucuri de viaţă, de nepoţi, nui aşa că-i un vis urît, vrei să-l visezi pînă la sfîrşit sau te trezeşti, înainte de a ajunge la marginea prăpastiei.
Trezindute vei începe a vedea că viaţa nu e numai alb şi negru mai sunt şi alte culori cu mult mai frumoase şi plăcute, şi ar fi bine să înveţi de acum cum să trăieşti, cum să economiseşti timpul şi banii, ca să duci o viaţă decentă pînă la adînci bătrîneţe fără gîndul la ce voi mînca mine, sau cu ce voi achita serviciile comunale, s.a. Mie numi rămîne decît să-ţi spun că alegerea ta de azi îţi va determina existenţa ta de mine. Şi cum este o vorbă în popor “cum îţi aşterni la tinereţe aşa dormi la bătrîneţe”. Mult succes, crede în vise şi îndeplineşteţi dorinţele.

Îmi plac glumele

  • "Cand eram mai tanar, uram sa ma duc la nunti. Matusi de-ale mele ma piscau de obraz si ziceau razand: "Tu urmezi". Au terminat cu tampenia asta cand am inceput la inmormantari sa fac si eu acelasi lucru cu ele!"
  • - Ce mai faceti, domnule doctor? - Nimic, imi omor si eu timpul... - De ce, ati ramas fara pacienti?
  • - Fi-fi-fiti bun, u-u-unde se afla s-s-scoala de-de-de bal-bal-balbaiti? - La ce va mai trebuie? Observ ca va balbaiti foarte bine!
  • ...Stau la bar in localul meu preferat... Deodata intra pe usa cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata....Ma gandesc cum sa intru cu ea in vorba si comand o sticla de sampanie.Trimit chelnerul la masa ei, cu sticla si un biletel daca doreste sa bem impreuna. Ea citeste biletelul si imi zambeste (ce frumoasa e !) scrie ceva si imitrimite mesajul ei prin chelner. Pe bilet sta scris: "Onorate Domn, daca as bea cu dvs. din aceasta sticla, ar trebui ca in garajul dvs. sa existe cel putin un Mercedes, pe contul dvs. cel putin un milion, in pantalonii dvs. ar trebui sa fie 17 cm , iar o vila in Insulele Canare ar fi deasemenea de dorit." Citesc...hmm ! OK, si, ca un om educat si de caracter, ii scriu inapoi putin suparat: "Stimata Doamna, in garajul meu se afla un Ferrari, un Porsche si un Mercedes, pe fiecare din cele 8 conturi ale mele se gasesc cate doua milioane de dolari , am case de vacanta in Bali , Florida si Elvetia...insa niciodata, nici pentru cea mai frumoasa femeie din lume nu mi-as taia 4 cm !!!!!! Va rog, deci, sa-mi returnati sticla ! "
  • Banc de criza Doi patroni stau la o bere si vorbesc d-ale lor. - Ma, zice unul, tie cum iti merge? - Prost tare, zice-al doilea, da' tie? - Ba, prost, prost, e criminala situatia! - Frate, da' tu mai dai salarii la angajati? - Nuuu! de vreo trei luni. Da' tu le mai dai? - Nici vorba, de prin octombrie; da' ai tai mai vin la munca ? - Ba, m-am mirat si eu da' vin in fiecare dimineata, semneaza condica, muncesc. Dar ai tai ? - Si-ai mei vin ma la treaba ! Stau ei si se gandesc si dupa citeva minute, unul dintre ei zice: - Ma, sa stii ca astia vin de placere. Ce-ar fi sa le punem o taxa de intrare ?!
  • Bula la scoala. Profesoara: Ia spune Bula: "eu copiez, tu copiezi, el copiaza" - la ce timp e? Bula: Inseamna ca e timpul tezelor
  • Care este diferenta dintre Windows si un virus? Virusul nu se blocheaza niciodata.
  • Caut locuinta. Sa fie suficient de mare, ca sotia mea sa nu se mute la maica-sa si suficient de mica ca soacra sa nu se mute la noi.
  • Ce face un liliac intr-un cuptor cu microunde ? Asculta muzica.
  • Ce iese dintr-un arici si un sarpe? Sarma ghimpata.
  • de ce isi pune o blonda apa-n tastatura? ca sa navigheze pe intrenet
  • Doi purici au castigat la Loto 6 din 49. - Tu, ce ai de gand sa faci banii castigati? Intreaba unul dintre ei. - In primul rand, imi cumpar un caine numai al meu...
  • Doi tipi se intalnesc in gara. - Ce faci? - Mi-am pierdut nevasta si o caut! - Ce coincidenta si eu mi-am pierdut nevasta si o caut. Da’ cum arata a ta? - E inalta, roscata, cu ochii verzi, sanii mari si picioare lungi. Da’ a ta? - Da-o dracu pe a mea, hai s-o cautam pe a ta!?
  • Domnule invatator, ce este acela un magar? -Este un cal care a chiulit de la scoala!!!
  • Examen la facultatea de drept: -Care este pedeapsa pentru bigamie? -Doua soacre...
  • In Pacific s-a descoperit o specie hibrid intre rechin si pestisorul de aur. Indeplineste ultimele trei dorinte...
  • Intr-o barca erau 99 de pinguini. Barca s-a rasturnat. Cati pinguini au mai ramas in barca? 66.
  • La Radio Erevan, un ascultator intreaba: -Daca dragostea este vinul vietii, atunci ce este casatoria? Radio Erevan raspunde: -Mahmureala de a doua zi dimineata...
  • La Radio Erevan, un ascultator intreaba: -De ce Adam si Eva au trait peste 800 de ani, iar astazi omul nu traieste mai mult de 100 de ani? Radio Erevan raspunde: -Deoarece intre timp medicina a progresat foarte mult !
  • Merg 2 politisti la un domn acasa si bat la usa : - Deschideti - Cine e ? - Politia! - Si ce doriti? - Vrem sa vorbim! - Dar cati sunteti? - 2 - Pai vorbiti unul cu altul!!!!!
  • O blonda comanda o pizza. Ospatarul: - In cate felii sa o tai? In 6 sau 12? - In 6, n-as putea niciodata sa mananc 12 felii!
  • O gaina produce un ou de juma’ de kil. Presa, televiziunea, interviuri, toti pe gaina: - Cum ati reusit performanta? - Secret de familie. - Planuri de viitor? - Sa fac un ou de un kil. Il iau la intrebari si pe cocos: - Cum ati reusit performanta? - Secret de familie. - Planuri de viitor? - Sa-i sparg fata strutului!
  • Oamenii destepti se casatoresc devreme, cat inca sunt prosti!
  • Pentru barbat este foarte usor sa-si planifice concediul. Şeful ii spune când, iar soţia ii spune unde.
  • Pisica-mama catre motanel: - Nu mai sta, draga, langa televizor, ca te umpli de purici.
  • Psihiatrul intreaba: - Au mai existat, in familia dumneavoastra, cazuri cu boli mintale? - Da. Acum trei ani, sora mea a refuzat sa se casatoreasca cu un american miliardar...
  • Rusii sunt intrebati: Cu ce masina calatoriti prin oras? Raspuns: cu Lada! Cu ce masina calatoriti la vila ? Cu Moskvici! Cu ce masina calatoriti la mare? Cu Volga! Si cu ce masina calatoriti in strainatate? Cu tancurile!
  • Se face un sondaj international de opinie pentru a se afla cine sunt cei mai buni din lume pentru a pastra secretul de serviciu. O americanca este prima care isi spune parerea: -Sotul meu stie unde lucrez, dar nu stie cu ce ma ocup. Eu nu stiu nici unde lucreaza si nici cu ce se ocupa. Eu nu duc acasa hirtii da la serviciu si nici el nu aduce acasa hirtii de la serviciu. Japonezul spune: -Eu si sotia mea lucram in acelasi birou, dar eu nu stiu cu ce se ocupa si nici ea nu stie cu ce ma ocup. In sfirsit, vine si rindul romanului, care spune: -Eu lucrez singur in birou. Nu stiu cu ce ma ocup, dar nici nu ma intereseaza!
  • Un ascultator suna la un post de radio. - Buna ziua! - Buna ziua! Va ascultam. - Am gasit un portofel care contine 15.000 dolari si un buletin de identitate pe numele Ion Ion. - Si vreti sa gasim pagubasul? - Nu, as vrea sa-i ofer o dedicatie muzicala.
  • Un preot explicã la ora de religie: - Dumnezeu l-a creat pe Adam si cu o coastã din Adam a creat-o pe Eva. - Pãrinte, îl întrerupe un elev, tata spune cã ne tragem din maimute. - Ascultã, zice preotul plictisit, cazul familiei tale nu mã intereseazã. Eu vorbesc în general.
  • Vanzatorul: - Va garantez ca acest catel este foarte fidel. L-am vandut de trei ori si de trei ori s-a intors.
  • Vrei să faci ceva bani vara? Verifica-ţi buzunarele la hainele de iarnă!
  • În timpurile noastre, pentru ca o femeie să fie perfectă, trebuie să arate ca o fată, să se imbrace ca un băiat, sa gandească ca un bărbat si să lucreze ca un cal.
  • ÎNAPOI ÎNAINTE - Eu am ajuns în sfîrşit la o înţelegere cu soţia mea. O zi mă duc eu la cumpărături, o zi ea. - Şi sunteţi mulţumiţi? - Bineînțeles! O zi bem, o zi mîncăm.