Cartea: Alta lectie a unui suflet

De fapt, cite dintre problemele invocate de noi in viata de zi cu zi sunt reale si cite nu sunt altceva decit niste inventii rusinoase? De cite ori ne-am asumat cu adevarat responsabilitatea pentru viata noastra fara a da vina pe altii pentru ceea ce ni se intimpla? In ce masura realizam ca fiecare clipa destinata reprosurilor, birfelor, smiorcaielilor este, de fapt, timpul pierdut din viata noastra in favoarea inexistentei?

Viata pe care de multe ori o consideram mizerabila din cauza ca nu cunoastem valoarea ei, valoarea fiecarii clipe placute petrecute in acest corp, dorintele noastre care sunt atit de nebunesti si atit de banale uneori...

Cred ca acesta ar fi menirea sufletului nostru sa-si creeze nemurirea...

Dar uite ca necunoscute inca sunt caile nemuririi...

Sa purcedem in a cunoaste care au mai fost lectiile vietii in anii de scoala a sufletului nostru.

Aproape ca finisase deja clasa a patra si ca uite un alt examen de data aceasta teoretic, deoarece trebuia sa se decida daca trece in clasa de gimnaziu sau nu. Aflase despre aceasta noutate in al doilea semestru de studii, deoarece pina la moment se trecea doar pe baza la citeva lucrari de testare a cunostintelor si atit, erai admis. Dar sufletul nostru a avut norocul sa se nasca la timpul potrivit, si intr-o tara ce e mereu in tranzitie, avuse norocul sa fie prima generatie care sa incerce un alt tip de testari de cunostinte teoretice. Si dupa cum iti dai bine seama, timp de pregatire nu avuse prea mult, asa considera el. Ca daca ar fi avut sute de ani la dispozitie tot ar spune ca e insuficient.

Pentru moment aceste zile devenise cele mai importante, mai tensionate si se parea ca daca nu va trece in clasa de gimnaziu va fi cel mai rusinos lucru din viata lui pacatoasa. Asa i se parea lui la acel moment, si ca viata numai are nici un rost fara absolvirea cu brio a acestui an de studii. Nu-si dadea seama ca in viata sunt momente de o importanta cu mult mai mare. Ce sa-i faci, retrairea, incertitudinea, profesorilor, a parintilor, si a colegilor ii triplase neincrederea in ceea ce studiase pina la moment.

Uite ca se apropiase acele zile asa de hotaritoare din viata lui. La primul examen se descurcase cu bine si al doilea avea ce expune pe foaie, uite ca si al treilea trecuse cu brio. Incetul cu incetul se linistise toti imprejur si rasuflase linistiti ca au trecut si peste asta.

Dupa care sufletul pierdut aproape o vara intreaga analizase cele petrecute si isi spuse pentru ce a fost atita retraiala in prejurul acestor examene, de-ce credea ca restul nu are importanta in viata lui? Si hotarise ca mai mult nu va mai retrai asa si nu va pune o asa mare importanta psihologica pe aceste examene teoretice.

Dar nu a fost sa fie asa, de acest fel de lectii au mai fost in viata lui, de nenumarate ori, examen de absolvire a gimnaziului, de intrare in liceu, apoi de absolvire a liceului, si de inmatriculare la facultate, apoi examen de absolvire a facultatii, de aparare a licentii. Dar uite ca se dadea de fiecare data cu capul si spunea ca ce a fost data trecuta au fost floricele, si ca fiecare examen teoretic ce aparea la moment, e cel mai decisiv si mai important in viata lui.

Desi de fiecare data, invata pina incepeau sa se iveasca zorii si sa inceapa sa cinte cocosii, el de fiecare data se simtea nesigur de cunostintele lui, si mereu simtea necesitatea de a mai intinde din timp ca sa mai dovedeasca ceva sa invete. Deparca toate cele studiate se inscriau pe o alta placa de memorie.

Nu era examen fara rugaciuni catre Domnul si mai frumos, daca ceva nu-i reusea se mai ducea la riu sau la havuz si isi plingea de mila, ca uite ce prost este, nu a putut, desi stia. Credea ca odata cu apa care curge atit de nelinistit vor curge si lacrimile lui de rusine, si sufleteste se va simti mai usurat, mai linistit.

Apare intrebarea, cui ii trebuiesc aceste probleme care cu timpul devin neinsemnate in viata unui om?

Si de-ce acest suflet nu poate sa invete aceasta lectie a vietii, de ce de fiecare data isi spune ca nu va mai retrai, ca exista in viata probleme cu mult mai importante...

Invatase el ceva din aceste lectii...

Dar se pare ca cu timpul cit sufletul se deprinde cu trupul si cu cele pamintesti incepe sa uite de principalul sens al existentii lui.

Dar datorita unor evenimente care mai placute, care din nefericire mai putin placute se mai trezeste sufletul nostru. Dar despre acestea mai tirziu.

Cartea: Primele lectii ale vietii, unui suflet

A fost odata, ca nici-o data, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti... Risc sa fiu banala, plictisitoare, uneori jalnica, dar nu acestea sunt asteptarile mele si totusi voi incerca sa redau sentimentele, retrairile unui suflet ratacit. Ce umbla de ceva timp si incearca sa iasa la liman si tot cauta mereu calea reusitei lui.

Nascut la sfirsit de toamna, intr-o zi friguroasa, dar totodata luminoasa. Pe atunci intr-o familie fericita. La moment era copilul dorit si mult asteptat.

Dar, de ce a trimis Domnul acest suflet pe pamint? Inca de mic il framintau intrebari, de genul: care e rostul lui pe pamint, care e scopul-rostul lui pe pamint? Si desi inca nu-si dadea bine seama, dar Eul ii dadea de inteles ca viata nu e asa de simpla, precum pare la prima vedere si ca rostul va trebui el singuri sa si-l gaseasca.

In primii ani de existenta il framintau mereu intrebari prea mature pentru el. Traia cu totul in alta lume decit cea reala. Era un copil inca nevinovat, cu ginduri curate si cu mari sperante si vise marete de viitor, care la moment pareau atit de realizabile si atit de reale. Asa era de naiv si mereu cu capul in nori, ca viata hotari sa incepa sa-i dea lectii de realitate, ca el mai apoi sa simta cu picioarele pamintul si nu norii.

Incepu sa-i dea de inteles ca lumea reala-paminteasca e cu totul alta si ca pe linga partea pozitiva care o veda, si si-o imagineaza mai egzista si cea sumbra, o parte a vietii care de multe ori te lasa fara replica, te lipseste de dorinta de a trai, de a crea ceva.

Cind isi puse el aceste intrebari trecut-au anii de copilarie ca un vis frumos. Ca si orie vis frumos cind te trezesti brusc putin ce iti aduci aminte de el. Asa si el, desi nu prea isi aminteste multe de primii ani de existenta, acestea au fost ceii mai frumosi.

De mic incepura sa ia lectii de la viata, mai intii se invatara a rosti cuvinte ca mama, tata, apoi incepura sa se tirasca ca un soldatel pe burta, dupa care incepura sa faca primii pasi neincrezuti. Ca asa e firea lui mereu neincrezut si ne sigur in propriile forte.

Pe alocuri pareau anevoioase lectiile vietii, dar pe cealalta parte aveau si cite ceva distractiv, promitatoare de ceva mai frumos, ce urma sa fie.

Cu primii pasi incepura sa invete prima lectie a vietii, si anume sa fie perseverent, sa infrunte greutatile, desi nu percepea el sensul atit de aprofundat, si cu atit mai mult nu cunostea continutul acestor cuvinte marete.

Apoi invatara ce se poate si ce nu se poate, ce e bu-bu, si ca daca nu va adormi va veni bau-bau, si o va pati rau de tot.

Lectiile incepura sa devina tot mai serioase, mai educative, mai memorabile si mai frecvente. Si daca nu era atent lua pedepse bune, si poate uneori dureroase trupesti, care sa lase unele cicatrice sufletesti. Dar despre acestea vom afla ceva mai tirziu.

Pentru moment el incepu sa invete ca nu trebuie sa fie zgircit. Ca trebuie sa se imparta cu aproapele, cu lucrurile care la moment el le credea doar ale lui. Desi era un copil nevinovat, in aparente avea deja sentimentul de invidie si de apartenenta, incetul cu incetul incepura sa invete cum sa fii darnic. De la inceput mai cu lacrimi, mai printre dinti, ca mai apoi sa daruiasca cu inima deschisa si fara sa astepte recompensa.

Incepura sa imparta si sa daruiasca jucariile atit surorilor cit si copiilor din mahalaua, ca mai apoi sa primeasca si o ocarala de la parinti ca la straini nu trebuie sa dai jucariile tale. Care il facu sa intaleaga ca pe linga laude si mingiieri poti sa fii si ocarit si de ce nu si pedepsit uneori.

Plecat la gradinita, unde isi petrecuse o mare parte a copilariei, clar ca de la inceput el nu prea isi aduce aminte cum erau primele zile si primii ani de gradinita. Deoarece unele momente care constiinta lui le crede rusionoase si neimportante le-a cam ster s din memoria lui.

Deja cind avea vre-o cinci anisori incepuse sa-si sculpteze personalitatea si de multe ori cu sprijinul si ajutorul altor copii, si a educatoarelor.

Inca de mic avea probleme de expunere, nu putea sa pronunte litera "R", noroc peste el ca s-a gasit o educatoare mai pregatita si sa chinuit cu el pina intr-o buna zi pronuntase aceasta afurisita litera, ceea ce parea ca e cea mai mare realizare la acea virsta.

Dupa inca citiva ani merse in clasa intii. Pe vremuri din lipsa de spatii, clasa intii era tot in incinta gradinitii. Cred ca din aceasta cauza nici nu prea isi aduce aminte de primul intii septembrie, de primul sunet. Dar nici de urmatoarele nu prea are ce povesti, deoarece ba era bolnav, ba ploua si era cam anevoios pentru manifestatii pompoase. Asa ca prima zi de scoala putea sa fie doua sau trei septembrie si era ceva firesc.

Una din amintirile placute ale gradinitii, erau sa devina bucatele care li se serveau. De-si nu erau bucate imparatesti, erau foarte gustoase, ca: supa de oase de vita cu piine uscata, sau ompleta sau compot de macris. Pareau asa de gustoase aceste bucate poate si din motivul ca copii mai maricei deja aveau posibilitate, care de multe ori mai mult distractiv sa participe la prelucrarea paminturile ce erau in proprietatea gradinitii, unde cresteau o mare parte din legumele ce se foloseau mai apoi la bucatarie.

Ceea ce le permitea sa cunoasca cum se cresc, cum se numesc aceste plante si ce bucate se pot face din ele, era o idee laudamila pe atunci. Totodata ii invata pe copii ca tot ce se pune pe masa nu cade din pod, ca totul se obtine prin munca, asta fusese o alta lectie reala care e destul de pretioasa. Ce nu te-ai dori in viata ar trebui mai intii sa depui ceva efort ca apoi sa stringi roadele si sa te bucuri de rezultate.

Dar pe linga gastronomia din clasa intii au inceput sa apara si alte cunostinte, incepusera sa studieze si inca foarte distractiv, mai intii invatasera alfabetul "chirilic" asa se numea pe atunci limba moldovenesca, apoi peste o jumate de an i-au trecut la alfabetul romin. Si mare le era "bucuria" atit a profesorilor cit si a copiilor. Desi era ceva nou, ceva ce parea interesant, dar cu unele dificultati, ca de altfel orice in viata aceasta are o parte pozitiva si una negativa.

Dar slava Domnului ca au trecut cu bine peste acest obstacol, desi era foarte amuzant si totodata tensionant sa cauti si sa procuri in fiecare saptamina-luna ziarul, unde era scris alfabetul, si cite ceva din gramatica limbii romine, care mai apoi a fost numit Albinuta si dupa care Abecedar.

Fiind copii, pe linga studii si munca distractiva, mai aveau parte si de distractii relaxante, plecau in exscursii prin tara (pe la ZOO, s.a.).

Mai in gluma mai in serios, in acesti ani de copilarie aparuse si o atractie ciudata, care mai apoi a aflat ca este foarte mult cercetata cu mari batai de cap, dar asa si nu s-a ajuns la explicarea profundata a acestei atractii.

Aceasta era atractia fata de genul opus si mai in distractie, mai in serios, asa incepe un copil sa perceapa aceasta lume. Incepea sa inteleaga ca nu e creata doar pentru a munci, a studia, a te distra ci a si simpatiza pe cineva. Primele semne sunt cele cind incep baietii sa traga fetele de cosite, sa le ofere un mar, o bomboana, iar fetele a se juca cu papusele de parca ar fi proprii lor copii, iar baitul ce-o o simpatizeaza, tatal acestui copil. Asa mai in gluma, mai in serios incep sa cresca, sa se maturizeze orice copil, si sufletul nostru nu a fost e exceptie.

Dar fiind o fire cam rusinoasa, inhibata si neincrezuta in sine, asa si nu si-a dastainuit sentimentele iubirii copilaresti nici parintilor si nici genului opus.

De altfel se socotea un mare pacat sa vorbesti despre asa sentimente, desi copii intelegeau ca adultii erau citusi de cit informati despre acesta, dar nu intelegeau din ce motive nu le era si lor explicat acest sentiment. Ca mai apoi sa incolteasca sentimentul de rusine si de pacat in sufletul acestor copii. De multe ori li se spuneau povesti cu printi si printese, dar cind aparea intrebarea fireasca, cum sau de unde am aparut, raspunsul era bine invatat de toti: "te-a adus barza" sau "te-am procurat de la magazin". Ca apoi copii singuri sa afle de la copii putini mai maricei, ca realitatea e putin alta. Descrierile lor de multe ori rusinoase dar atit de interesante si captivante te facea sa crezi ca parintii mai ascund din anumite motive realitatea de copii lor.

Dar cu timpul si cu inaintarea in virsta, povestea frumoasa creata de imaginatia inocenta si de parinti din anii copilariei incepura sa se spulbere ca un balon de sapun.

In geam se ivise deja virsta adolescentei care deja parea putin m-ai serioasa. La lectiile vietii aparusera deja mai multi profesori, mai multi colegi de scoala, si mai multe neintelegeri si intrebari fara raspuns, ce crease un haus. Desi in aparente parea un haus frumos, dar precum el era inhibat, inchis in sine, trebuia sa faca eforturi ca sa se impuna ca personalitate in aceasta batalie, care era numit scoala. Unde se predau atit lectii teoretice cit si lectii practice din viata. Daca lectiile teoretice din carti el le mai facea fata, atunci la cele practice avea doar ghinioane.

Copii incepusera sa se imparta in grupuri care mai destepti, care din familii mai instarite, dar cei care nu se impuneau nici intr-o asa numita "gasca", trebuiau sa se invete sa se afirme singuri. Dupa care sa fie remarcati si poate primiti intr-una din grupuri.

Aici incepura sa guste si sa simta pe propria piele "placerile" vietii. Avind probleme de aparare atit a propriei personalitati cit si a celor pe care ii vedea neajutorati. Incepura sa apara asa numitii copii "smecheri", mai dezvoltati in anumite nivele de dezvoltare, care puteau sa te numeasca asa cum le venea in cap sau dupa cum auzisera de la parinti ca este poreclit cutarea familie.

Dupa ceva timp bun de smiorcaiala la parinti, ca uite ma poricleste acela sau uite ma jigneste celalat, maicasa ii zise "mai ai a te smiorcai", si ii daduse un sfat foarte bun la moment, si anume: "sa ei geanta (si precum pe atunci ca si acum de multe ori, o geanta de elev era ca un sac de vre-o 5 kg, daca nu mai mult) si sa te invirtesti de vre-o doua ori in prejurul tau cind acesti "smecheri" incearca sa te insulte".

Desi nu prea ii placuse sfatul, deoarece nu prea era el persoana care sa actioneze singur. Dar un lucru cred ca il salvase, si anume faptul ca era ascultator la parinti zis si facut. De la inceput ii era frica ca "smecherii" sa nu sara la bataie, dar isi lua inima in dinti si facura dupa cum il sfatuira maicasa.

Mare i-a fost mirarea cind a vazut ca sunt frate rezultate si "smecherii" l-au vazut deja in alta ipostaza, l-au vazut ca un om ce se poate auto apara nu numai sa se jaluie. Incepuse deja sa simta un sentiment care pina la moment parca ii era strain si anume ca poate sa se auto apere, ceea ce pentru moment era o realizare si o senzatie de nedescris.

Alte lectii le voi descrie intr-o urmatoare istorisire.

Buna Dimineata!!!

Bine v-ati trezit cu totii. Astazi e o zi superba, a rasarit soarele, pasarile ciripesc anuntind sosirea primaverii si unui inceput de saptamina foarte frumos.
Astazi am inceput sa fug in parc. Asta e de ne descris, e foarte super aier curat, mizica preferata care iti cinta in casca din urechi.
In parc numai oameni zimbitori, fiecare fuge cu o gramada de ginduri, vise, sperante, poate cu vre-un somn ne implinit sau din contra vri-un vis in colori despre o viata mai frumoasa, mai stabila si mai sincera,care inca nu la visat pina la sfirsit.
Iti propun si tie sa faci o promenada de acest gen in fiecare dimineata. Si nu e neaparat sa fugi, plimbate doar citeva minute prin vre-o unul din parcurile din apropiere, asculta ciripitul pasarilor, priveste cum rasare soarele, rasfoieste o care sau fa putina ordine in gindurile, principiile, planurile tale.
Are un efect nemaipomenit, ajuta mai bine decit orice psiholog. Si numai spun ca face bine la sanatate, care mai de pret decit orice, asta eu deja m-am convins.
Spunea cineva ca: "Sanatatea este ca banii, niciodata nu vom avea o adevarata idee de valoarea sa pina cind o vom pierde." Dar eu as spune ca cu siguranta sanatatea e mai valoroasa decit banul, deoarece doar fiind un om sanatos poti face bani si nu invers.
As totaliza si sper ca nu voi da gres, spunind ca sanatatea e prima bogatie primita de la viata. Ea cuprinde nu numai corpul, ci si mintea, spiritul, si perspectivele unui om.
As vrea ca fiecare ce va citi acest articol sa-si spuna "buna dimineata" si sa se trezeasca din somnul nepasarii de sine, de sanatatea si de viata ce a primit-o in dar de la Domnul, de la parinti. Mie nu-mi ramine sa-ti spun bine te-ai trezit si sa-ti urez o zi buna.

Descoperirea mea recenta

De ceva timp in urma am inceput sa privesc o super emisiune televizata pe postul de televiziune international "JurnalTV". Este prima televiziune de stiri din R.Moldova.
Desi la acest capitol nu dispun de un bagaj cu cuvinte de laude care sa-mi permita sa vorbesc despre acest post si imi cer scuze pentru aceasta, promit ca ma voi schimba.
Pentru inceput as vrea sa va spun cite ceva despre acest post. E un post TV foarte tare. Bravo tuturor celor ce muncesc zi de zi ca la realizarea acestor emisiuni superbe.
Cred ca v-am intrigat deja, cauta-l repede in google si priveste macar o emisiune.
Iar una din emisiuni care te-as recomanda ar fi "Sare si Piper" prezentata de doi oameni geniali Nata Albot si Andrei Bolocan. A sa nu uit si de Sirghi, varul lui Andrei Bolocan care face niste totaluri nemaipomenite la finele emisiunii.
Orcine dupa ce priveste macar o data aceasta emisiune ramine "bolnav" de replicile Natei, de glumele mai piparate a lui Andrei si de interpretarea tot mai reusita la chitara a totalizarilor din emisiune ale lui Sirghi.
Baieti, sunteti cei mai tari, cei mai inventivi, cemai, cemai, cemai.
Dar fii sigur ca la acest post de televiziune vei gasi emisiuni pe placul fiecaruia. O alta emisiune care te-as recomanda ar fi "Inamicul Public" prezentata de un activist inrait, care incearca citusi de putin sa ne trezeasca la o viata mai buna in viziunea lui. El incearca de fiecare data sa ne explice care sunt drepturile fiecarui cetatean care se respecta.
Recent pe 5 martie aceasta televiziune a sarbatorit un an de la infiintare. Pe aceasta cale as vrea nespus de mult sa-i felicit, sa le urezi multe emisiuni reusite, sincere, reale si cu cite putina sare si piper in toate emisiunile, cum ar spune un rus, cu putina "iziuminca". Am inceput sa pretuiesc acest post TV pentru sinceritatea lor si pentru realizmul care il transmit zi de zi si sper ca cu timpul acest lucru nu va disparea din emisiunile lor.
V-as spune foarte multe la acest capitol, dar cred ca el mai interesant ar fi ca tu personal sa-l privesti.
Mie nu-mi ramine decit sa-ti urez vizionare placuta. Si astept parerea ta. Pe curind.

A inceput un nou an -2011 si e deja primavara!

Salut. Scuze ca de mult nu am scris. Pentru inceput permite-mi a te felicita cu un nou inceput de an.
Desi e deja tirziu pentru felicitari, dar totusi mai bine mai tirziu decit niciodata. Felicitari pentru un nou inceput de an, pentru un nou inceput de primavara si mult succes, si sa dea Domnul sa se intimple numai lucruri de bine pe viitor. Ma refer la lucruri de bine, atit pe plan global, politic, economic, ecologic, cit si pe plan sentimental, finaciar si pe toate planurile unde vrei tu, numai lucruri de bun augur.
Deja cred ca majoritatea si-a prins la piept cite un martisor si a si intimpinat cu zimbetul pe buze primele raze ale soarelui care in zilele aceastea ne-a mingiiat cu ele chipurile si sufletele. Ne-a readus aminte de clipele frumoase si ne-a trezit dorinta de-a visa, de-a spera la ceva mai frumos, de-a darui persoanei dragi o floare, un sarut si o urare de suflet.
Odata cu inceputul lui martie incep sa ne bucure si sarbatorile primaverii ca: 1 Martie - zi in care daruim martisoare si uram un inceput de primavara cit mai reusit.
Apoi urmeaza ziua de 8 Martie- ziua in care sarbatorim ziua mamelor. Desi a ramas asa de putin timp, [ermite-mi sa te intreb. Tu ce felicitare ii vei face mamicai tale in aceasta zi?
Astept mesajele si sugestiile tale, pe curind.