Viata este trecatoare...o stim cu totii si ar trebui sa o acceptam asa cum e, sa ne luptam pentru a o trai cit mai frumos, cit mai memorabil. Trebuie sa ne invatam sa ne treim fiecare zi ca ultima.
Existenta noastra pe pamint este un fragment din intreaga eternitate, ce ne ofera posibilitatea de a acumula experienta. Acumulam aceasta experienta doar trecind cu incredere prin diferite incercari, tentatii, provocari, iluzii, etc. Acestea in complex ne formeaza ca oameni care tind mereu spre o perfectiune. Experienta ne satisface curiozitatea si ne ajuta sa ne debarasam de viciile omenesti, cum ar fi lenea si plictiseala.
Viata se simte pe deplin doar atunci cind esti fericit, cind esti liber sa faci orice te indruma imaginatia, cind esti intr-o armonie cu tine insuti.
Viata nu inseamna numai bucurii sau numai clipe triste si nu face sa stam cu miinile in sin si sa astepam sfirsitul ei. Ea e plina de surprize, de satisfactii, de realizari, de dragoste, ura,...ea e o imensa lupta cu tine insuti si cu lumea inconjuratoare, e o lupta pentru o existenta miraculoasa.
Viata e un drum lung cu multe intersectii, urcusuri, coborisuri...de noi depinde ce cale alegem. Traiesc intr-o lume in care totul se deruleaza rapid, o lume in care oamenii numai cred in oameni. De multe ori incerc sa fug dupa ceva, chiar nu stiu de ce...., ce vreau..., unde vreau sa ajung..., ce pret platesc pentru aceasta goana, pentru ce irosesc timpul de pret oferit de viata...???
George Cosbuc spunea "Traiesc acei ce vreau sa lupte; Iar cei fricosi se pling si mor."
Pentru a trai trebuie sa lupt. Nu pot obtine nimic daca nu lupt pentru acel lucru, nu obtin respectul celor din jur, nu pot deveni cineva daca nu lupt pentru asta.
Concluzia mea ar fi, toti ne luptam pentru a trai. Dar numai fiecare in parte pentru el hotaraste cit si pentru ce sa lupte.
Pentru a primi energia necesara pentru lupta, bine ar fi sa avem pe cineva alaturi care sa ne sustina, sa ne dovedeasca ca ne iubeste si ca suntem cuiva de folos.
De mici suntem sustinuti de iubirea parintilor, apoi de iubirea perechii inimii sau sufletului nostru, apoi suntem sustinuti-iubiti de copii. Toate aceste lucruri merg in paralel si reciproc, in intelegere si fericire. Si doar impreuna greutatile si incercarile vietii par sa fie nimicuri pe linga aceste sentimente cum ar fi: iubirea, intelegerea, respectul, fericirea, spriginite de sanatate.
Numai asa vom incerca sa atingem perfectiunea in existenta noastra.