Tema pentru acasa

Plimblinduma in aceasta Duminica ploioasa prin librariile Chisinaului in cautarea unei carti care sa miste sufletul si inima, ceva care sa patrunda pina la maduva oaselor. Ca in una din librarii sa-mi se recomande un roman de Dabija. Desi, recunoscui scriitorul, imi trecuse fugitiv un gind ca am citit prin scoala poieziile lui, dar, totodata si o intrebare de cind scrie Dabija romane?!
Nu am stat mult pe ginduri si am luat-o. Venind acasa plouata si flamida, am uitat de carte, ca sa-mi aduc aminte de ea, abea peste o zi, cind cotrobaiam ceva prin geanta. Am luat-o putin asa parca cu neincredere, si am inceput sa o rasfoiesc.
Inceputul mi se paru cam straniu, despre un copil din lagarul sovietic, ca mai apoi sa nu ma pot desprinde de ea. Povestea de dragoste ma captat intratit, ca uitasem si sa maninc. Incepusem sa savurez fiecare pagina cu asa o placere si o foamete de asa tip de lectura, ca nici nu observasem cum trecura timpul.

Acesta a fost primul roman la care mi-am permis sa fac insemnari cu un creionas. Sa i-mi fie iertata de Domnule Dabija, aceasta impertinenta. Dar acest roman e plin de povete, de o profunzime de ginduri, de ideii, de fraze nemaipomenita, ce n-as vrea sa le uit.
Citind-o curioasa, incercam sa aflu care-i Tema pentru acasa?, ca mai apoi aflind-o sa nu pot da raspuns la ea: "A fi om  - o arta sau un destin?".
Citind aceasta lucrare intr-o rasuflare, cu lacrim in ochi si cu creionasul in mina, ca la sfirsitul lecturii sa-mi schitez citusi de cit un raspuns la aceasta intrebare. Dar, nu vreau sa ti-l spun carei, te las pe tine personal sa o citesti si sa-mi spui care e raspunsul la tema pentru acasa.
Am sa schitez citeva insemnari din acest bestseller moldovenesc, ce merita un PREMIU, merita sa fie filmat si jucat teatru pe baza lui.
"Paziti roabele. Roaba e mai scumpa de cit omul."
"Cea mai mare fericire, dupa aceea de a iubi, e sa-ti marturisesti iubirea."
"Durerea e unica bucurie a vietii mele. Daca ma mai doare ceva, inseamna ca inca n-am murit de tot."
"-Ia uitati-va, fratilor! Data trecuta ii cautam pe unul si am dat de doi, acum cautam doi si am dat de trei!"
"N-am fost cu mine insumi atita timp. Am lipsit parca o vesnicie din amintirile mele."
Recomand tuturor aceasta carte, e o carte, ce o data finisata de citit, se vreai din nou sa o recitesti, si de fiecare data parca afli pentru prima oara aceasta poveste de dragoste in stil Romeo si Giulieta, dar cu istorisire Basarabeana. Si pentru noi tinerii sec.XXI se schiteaza multe raspunsuri la viata de prin `40 de pe meleagurile noastre si din taigaua unde nu calcase om pina atunci.
 E o carte ce te lasa nemincat pina nu o citesti pina la capat. Citind-o intelegi ca timpul asa de repede fuge si parca ai vrea sa-l opresti in loc ca sa dovedesti sa raspunzi la toate intrebarile ce apar pe parcursul lecturii.

Frumusețea arhitectorală a Chișinăului

Eu personal nu sunt nascută în Chișinău, dar am acum posibilitatea și onoarea de a locui aici, unde sunt atâtea lucruri și locuri frumoase, cu o istorie se poare nu atât de îndepărtată, dar din păcate cunoscută doar de unii.

Îmi place să descopăr capitala în plimbările care le fac pe jos dintr-un sector în altul. Eu cred că doar așa poți afla adevăratele locuri și simți mirosul lor. Am înțeles că mulți dintre chișinăuieni care sau născut, au copilărit aici și de foarte multe ori în acelaș sector, ei nu prea cunosc nimic despre celelalte sectoare. Dacă și știu ceva, sunt foarte limitați, adica cunosc unde se află un Moll sau o Pizzarie și care e traseul din ograda casei lor până în pragul Mollului. Și mai mult nu-i înteresează nimic.

Escapadele astea ale mele prin oraș au trezit dorința de a afla nu, numai despre prezentul lui, dar și despre trecut. Și printr-o căutare repede pe youtube am găsit câteva lucruri înteresante, despre care aș vrea să aflu tot mai multe detalii, dar cu detaliile aflate voi reveni mai târziu.
 Datorită entuziaștilor de la Jurnal TV, cărora le și mulțumesc, am posibilitatea de a compara orașul vechi, istoric cu cel nou și modern cu termopane și unele reparații ce lasă de dorit din punct de vedere estetic.

Chisinau cu miros de istoric si modern, pe cale de disparitie sau conservare...

Se lupta trecutul istoric mereu ba prin religie, ba prin politicile de guvernare, si mai nou prin monumentele pastratea de-a lungul timpului pentru existenta. Si pun intrebarea daca mai aire cineva nevoie de ele?
Nu e prima cladire istorica demolata legal-sau mai putin legal, din Chisinau, dar datorita faptului amplasarii si greutatii istorice ce ne-o transmite printre ani. Fiind prima cladire a Postei Moldove care se afla la doi pasi mai la vale de oficiul central al Postei Moldove, ne-a facut sa ne trezim pe unii la realitate.

 Sa ne dam seama ca bussinesmanii externi au venit sa faca bani la noi in tara, fara a pune pret pe istoria, traditiile tarii noastre. Si noi toti tacem si asteptam sa mai vina iar cineva de peste hotare si sa ne spune, nu dormiti oameni buni. Trezitiva din somnul lenii si a nepasarii. Cind mergeti pe drum mai uitativa in stinga in dreapta nu numai daca nu vine vre-o masina sa va calce, dar si sa observati frumusetele ce ne inconjoara, sa simtiti mirosul teilor din capitala, sa ascultati ciripitul pasarilor care ai ciripit si acum un secol, doi in urma. Si au incercat sa le insulte stramosilor nostri de a pastra arhitectura, de a pastra momentele, cladirile, copacii in situatii bune ca sa se poata bucura si urmasii.
La care noi azi din nepasare, din lene, din nestire, lipsa de intires, sau o alta scuza care apare repede pe moment, ne ascundem dupa ele, numai sa nu purtam raspundere pentru cele din jurul nostru.
Dar din ce cauza persista acest fenomen la noi in tara??? O fi oare lipsa de cultura, lipsa de informare, lipsa dorintei de a transmite mai departe lucrurile frumoase mostenite fara sudoare de la stramosi?

Da inteleg ca vrem sa ne modernizam, e salutabil acest fapt. Dar... sa nu uitam si de trecutul nostru, trecutul ce ne face orasul, istoria, viata mai bogata, mai frumoasa.
Ori noi vrem sa transmitem modernizmul sau cum e mai modern acum de spus oras european, fara mantia sa istorica, fara locurile istorice care in mare parte vorbesc de la sine si sa transmitem cladiri comerciale care sunt reci si cind te uiti la ele, vezi cum atit pe usi cit si pe geamuri iese aier de cum sa fac mai multi bani, cum sa fac mai multe cladiri in care sa am tot mai multi bani, bani, bani si nimic altecva.
Cum ramine cu valorile spirituale, cu valorile culturale, sau ele acum sau devalorizat?

De la mic si pina la mare, mergem iarasi la alegeri locale

Deja parca a devenit o traditie sa mergem regulat la votare. Parca nu ni-i aduce cu asa mare satisfactie, ba din contra ne mai saraceste tara cu un spot sau cu 1001 de panouri publicitare.


Sau mai noi au aparut, mopedele cu Dodon pe banca din spate si telegramele de urgente primite prin posta ce ne anunta a nustiu a cita oara, ca trebuie din nou sa mergem la vot.

Adăugaţi o legendă

Dar, de ce parca toti strigam intr-un cuvint jos comunistii, si dupa numararea buletinelor de vot vedem aproape 50% pentru comunisti. Sau poate ne place cum ne-au guvernat ultimii 8 ani si mai vrem sa continuam aceasta placere.

Adăugaţi o legendă

Sau poate nu suntem cinstiti cu noi insine si cu stampila pe care o aplicam pe buletinul de vot, ceea ce explica ca suntem niste angajati neseriosi.
Ori, cei din comisie au unele probleme cu numararea buletinilor, Care o fi cauza?...

Adăugaţi o legendă

De ce, cei in miinile cui se afla orasul, tara, da, da ma refer la noi oamenii de rind. Ca doar noi ne alegem conducerea care sa ne ajute la dirijara si rezolvarea problemelor de rutina ce apar in decurs de 4 ani. Parese ca o mare parte din noi suntem intratit de opcupati, incit nu putem nici cum sa ne prezentam la vot. Da va inteleg, frigarui, iarba verde, bere, distractie si tot asa, e cu mult mai important decit soarta orasului in care locuiesti, de cit soarta familiei, copiilor tai. Si ca de fiecare data multe intrebari, si probleme cu mai multe necunoscute. Cine ne va raspunde la ele, cred ca timpul si nepasarea noastra. Dar s-o mai vedem si pe 19 ce rezultate vom obtine si pe ce drum vom porni. Sau poate ai tu un raspuns?

14 iunie 2011 Doneaza singe, salveaza 3 vieti

Miine 14 iunie se anunta o zi de binefacere, e ceva ce poti oferi "din inima". Aceasta zi se desfasureaza sub genericul „O donatie de singe nu e de ajuns - doneaza singe sistematic".
Oameni cu inima mare atit la figurat cit si la direct se mobililzeaza miine in toata tara pentru a face un lucru bun. Aume ni se ofera inca o data posibilitatea la toti locuitorii R.Moldova sa donam singe, sa salvam viata cuiva. Grabestete sa faci un bine, donind putin singe.
Pe parcursul vietii, fiecare a treia persoana necesita o transfuzie de singe. Astfel, vietile a milioane de oameni in lume sint salvate gratie aportului nostru ca donatori de singe.

Cine poate dona singe? Raspunsul este foarte simplu, chiar si tu daca indeplinesti urmatoarele conditii:
- Virsta curpinsa intre 18-62 de ani;
- Greutate corporala minima a donatorului de 50 kg;
- Tensiunea arteriala: maxima sa nu depaseasca 200 mmHg iar minima 100 mmHg;
- Sa nu ai afectiuni de genul: boli de piele, sechele pulmonare, operatie de ulcer;
- Intervalul de timp intre doua donari de singe nu poate si mai mic de 60 de zile.
Cam astea ar fi restrictiile ce te-ar impiedica sa mergi sa salvezi trei vieti printr-un lucru corect si bun pe care poti sa-l faci fara prea mare efort. Nu cauta scuze, fii mindru de singele tau. Este ceva ce nu poate fi cumparat cu bani. El poate fi doar donat de la o persoana la alta.
Ni se mai acorda o sansa de a arata ca-ne pasa de cei din jurul nostru, de apropiatii nostri. Si sa nu uitam ca si noi cind vom avea nevoie cineva ne va ajuta.

As da orice

Oare ce ar da Adrian Ursu?

Desi melodia e deja de mult cunoscuta auzului nostru, povestea clipului e o prestatie foarte super, nu?
 Mereu il pui la "replay" ca sa-l mai asculti iarasi, si iarasi. Cred ca e dedicat pentru toti iubitorii de frumos si tot indragostitii.

Miere si capsuni

Ce bine, ce bine, ce minunat! Capsune, miere, ciresi noi am savurat.

Suntem in sezonul cireselor, capsunilor delicioase. De aia apicultorii si capsunarii ca in fiecare an, deja traditional sau gindit sa ne accentuieze acest moment cu un tirg al mierii de albini si capsunilor in scuarul magazinului UNIC.

Ca de fiecare data acest tirg are si un scop caritabil, de a ajuta copii cu dezabilitati de la un orfelinat uitat de cei de la conducerea tarii.

Sa nu uitam ca sunt bio si foarte gustoase, dupa ce savurezi vre-o doua capsune intelegi adevarata placere a vitaminelor autohtone. Grabitiva sa le savurati cit inca nu sau sfirsit. Si totodata aveti posibilitatea de ajuta copii cu dezabilitati cu fiecare kilogarm de capsune sau miere proaspat procurate de la tirg.

Multumita acestui tirg ni se ofera posibilitatea de a avea grija de sanatatea noastra, cit si sa-i ajutam si pe cei mai anevoiasi ca noi. Pofta mare la vitamine! Sa fiti sanatosi.

Viata e in miinile noastre

Citisem recent o povestioara despre "Viata unui fluture albastru". Si am inteles, ca are o asemanare cu viata noastra. Precum aceasta fetita tine in miini viata acestui fluture asa si noi tinem in miini viata noastra si numai de noi depinde sa stringem miinile si sa le lasam in jos, sau sa le deschidem larg pentru a zbura zi de zi spre noi descoperiri, spre noi confruntari, spre momente frumoase, spre necunoscut, spre frumos.

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. 

Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu… 

Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept.

Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. 

La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.

- Ce vei face? o intreba sora ei. 

- O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare.

Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!

Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.

- Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise: 

- Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru.
Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge, noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Precum spuneam mai sus viata noastra e doar in mainile noastre. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
Nu trebuie sa invinuim pe nimeni de faptul ca ceva nu ne merge. Noi insine suntem responsabili pentru faptul cum ne traim viata.
Da, noi suntem singurii responsabili de succesele si esecurile noastre. Doar de noi depinde alegem sa traim in placere, in implinire cu sine, intr-un cuvint sa ne traim Viata, sau sa lasam aripile in jos si sa ne vaicarim mereu de greutatea aripilor, sau a drumului lung, nu stiu de ce ni e mai usor sa gasim scuze sa nu zburam de cit sa deschidem larg aripile si sa zburam frumos in timp.