Stranii tradiții de Paști

Datorită posibilităților de emigrare a populației dintr-o țară în alta, emigrează și tradițiile.
O sărbătoare destul de importantă pe întreg globul pămîntesc este Paștele.
Care de și în diferite țări se sărbătorește diferit, în diverse zile a lunilor, dar în general se păstrează anotimpul, primăvara.
E unica sărbătoare tradițională ce vine sărbătorită încă din antichitate. E sărbătoarea ce în dependență de religii are semnificație diferită, dar în general păstrează puritatea și iluminarea sufletească, curățîrea trupească și sufletească, a omenirii.
Sunt pentru prima oara în Italia de Paști. Și am observat că în general au aceleași tradiții, simboluri ca și în România, Rusia, R.Moldova, și Ucraina.
 Cum ar fi ouăle colorate, apoi bucatele preparate din miel, din iepure, curățenia în case și curți, posturile sfinte ce se țin inaintea paștelui, Vinerile mari sau cum mau sunt numite -negre, mese copioase cu bucate tradiționale în familie în ziua de Paști.
Dar o tradiție pentru mine nouă ar fi copacul de Paști, care în acest an, am încercat să o încerc și eu pentru a vedea ce emoții stîrnește de sărbătoare. Vreau să spun că a purtat în casă profumul de primăvară, de verdeața abia înmugurită, ce crează întradevăr o atmosferă nemai pomenită de sărbătoare.
 Copacul de Paști în genere vine ca tradiție de la nemți, ei au fost primii ce au început să împodobească ramuri de copaci inflorite cu ouă și lentuțe colorate.
Nu sunt sigură de întreaga Italie, dar la nordul Italiei, marea majoritate împodobesc ramuri de copaci cu ouă încondeiate, cu iepurași micuți, și puiușori.
Astfel sărbătorind reînvierea naturii, unde iepurașii și puiușorii abia născuți, semnifică și nașterea lui Isus.
Un alt fenomen ar fi ouăle de ciocolată care mulțumită emigranților a fost purtată în diferite țări, precum și în Moldova, România. În fiecare an aceste ouă de ciocolată devin tot mai mari, mai frumoase, pe gustul fiecăruia, cu cadouri în ele.

Bucurînd ochiul copiilor, dar și a vîrstnicilor.
Mulțumită emigranților italienii și nu doar ei cunosc, și chear acceptă tradițiile străine. Și cu anii tradițiile de paști devin tot mai multe și mai bogate prin culori, mărimi, prin extravaganța și originalitatea lor.

Acum ne aflăm în perioada pregătirilor di Paști, dar și în perioada cînd fantezia ne poartă prin diferite tradiții și simboluri ale diferitor popoare. Devină ar fi nu doar fantezia dar și dorința de a organiza o sărbătoare cît mai specială, mai originală, cu cît mai multe simboluri, chiar dacă și sunt împrumutate de la alte națiuni.
Vă doresc să organizați o sărbătoare cît mai familiară, cît mai semplice, în care să vă simțiți alături de Dumnezeu.
Sărbători fericite tuturor!

50 de vicii

Vreau să încep să destăinui ultima descoperire a mea, un roman.
 Nu un roman oarecare ci un roman romantic, erotic, pasionant, cu istoria a doi eroi ce fac parte din lumi opuse și cu dorințe diferite de o relație de cuplu unde se descrie în detalii scenele lor sexuale.
Cred că s-ar traduce în română ca 50 de vicii, eu am citit-o în varianta italiană, ce se chiamă Cinquanta sfumature di Grigio, di Nero, e di Rosso. Sunt trei volume de cărți erotice și romantice, ireproșabile.
Recomand tuturor să citească  acest roman, în deosebi bărbaților. De ce anume lor, deoarece autoarea E L James, a reușit să explice destul de clar și cu amănunte sexuale ceea ce și-ar dori de multe ori o femeie de la un bărbat, cum să fie satisfăcută pe plan erotic. De multe ori noi femeiele nu găsim cuvintele potrivite, sau suntem foarte timide de a explica dorințele sexuale.
Aceste trei volume m-au intrigat la maximum cu nenumăratele scene pentru adulți transcrise într-un mod atât de explicit și intrigant, că au devenit acum ca o sursă de inspirație.
Nu mă gîndeam că voi citi cu atîta dorință o scenă erotică ce e perversă, care e prezentată de o femeie, în care există atîtea obiecte, detalii, despre care nici nu știam că există, care par a fi paranormale.
Prin acest roman scriitoarea ma învățat cum să privesc dincolo de tabu, învățîndumă cum să renunț la barierile ce se impun intr-o relație clasică de cuplu.
 Ea fiind poate unicul autor modern ce și-a asumat rolul de îndrumător în lumea tabuului, și a dorințelor sexuale a ambilor parteneri.
 Admir stilul ei lejer și familiar, și seducător ce ma tentat să citesc toate trei volume într-un timp foarte scurt.
Precum sentimentul de dragoste e greu de descris așa și sentimentul și experiența erotică ce te indrumă de incercare aceste cărți sunt destul de greu de le descris. Mie nu-mi rămîine decăt să vă urez să le căutați prin librării și să le citiți. Vă vor lăsa cu gura deschisă și dorința de afla ce urmează mai departe, și vă va apărea pofta de a încerca multe scene chiar în personal cu partenerul vostru.
Distracție plăcută și apasionată vă doresc. În scurt timp va apărea și filmul, dar nu cred că va întrece cărțile după descrierea detailată a scenelor din carte.

Reîntoarcerea în lumea blogurilor

În octombrie 2011 cînd timid busează la ușă posibilitatea de a călatori și munci, prin Europa, public ultima ”faptă eroică” pe pagina personală.

Între timp cu momente plăcute și mai puțin plăcute. Că dă, viața mereu ne învață câte ceva nou, ca și prima profesoare. Pentru a prețui clipele plăcute se mai strecoară cîte un moment ce ne pune la încercare soarta, și ne îmbogățește bagajul vieții cu experiență.
 Uite așa a trecut cu viteza vântului și cu greutatea pământului anul 2012, pentru mine.
Făcînd o totalizare a perioadei date, aș spune că m-am îmbogațit cu un sac de experiență, am îmbătrînit cu un an și câteva luni. Ca să nu se supere 2013, că e anul șarpelui viclean, îl punem și pe el la calcul, cu aceste câteva luni.
 Mulți fac totalul anului, la finele anului, în ajun de Crăciun, sau Anul Nou, ceea ce făceam și eu de obicei. Dar acești 2013 șarpi vicleni, mă fac să înțeleg că nu dau greș dacă mai recalculez o dată, și reînoiesc plăcerile. Una din plăceri ar fi, să mă răsfăț cu această pagină personală.
 Așa că ascultândui pe ei și pe prieteni, am pornit din nou prin lumea internetului, ce ține ascunsă în taina navigării, secretele lumii.
Un salut cu aplecăciune și spor la treabă, așa ne salutăm noi prietenește (eu și pagina personală) și purcedem la noi descoperiri.
 Cu echipamentul deja pregătit, am în vedere articolele ce vreau să le scriu în continuare, care vor fi condimentate cu de toate, puțin umor critic, momente pipărate cu destăinuiri personale, și de ce nu, și puține secrete picante care rămân să fie divulgate chiar în următorul articol.

     

Cuibușorul inspirației

Oare cine nu-și bate capul ce mâncare sănătoasă să-și mai ea la pachet, sau ce să pună copilului în pachet la școală ?! Cred că doar cei ce nu se gândesc la sănătatea lor.

Eu am încercat atâtea variante, una me-a plăcut în deosebi, am încercato chear zilele acestea și vreau să vă servesc și pe voi. Poate unii o să spună, ”mare descoperire”, dar mie îmi place, iar cei ce vor vrea să o încerce cred că n-o să regrete.

Deci fără multe povești să începem să divulgăm componența cuibușorului inspirației. Primul pas e să pregătim câteva bulcușoare, se pot folosi foarte bine și din comerț, eu personal, le-am copt acasă. Aluatul folosit la coacerea bazei cuibușorului, e simplu, făină, apă, sare și puțină drojdie. Se frământă bine, se lasă să se odihnească puțin la călduț, după care se fac bulcușoare mici. La dorință când plămădiți aluatul puteți adăuga mirodenii, eu personal am folosit semințe de cimbru, frunze de bazilic proaspete și câteva măsline tăiate mărunt, (varianta italiană a paninelor). Le-am copt de cu seară la temperatura de 200 grade, cam o jumate de oră. 

Dimineața am tăiat frumușel cușmulița la cuibușor. Am făcut bine curat în el eliberândul de miez. În cuibușor am adăugat un pătuc de cașcaval de casă (cum am pregătit cașcavalul o să vă spun altă dată), și câteva felii de roșii proaspete. După care în pătuc am culcat un oușor proaspăt, condimentândul puțin cu sare și piper. Apoi la dorință se poate de adăugat verdeață, sau legume după plac, eu am acoperit oușorul cu o plapumă de cașcaval. Am încins rola (se poate și la microunde), am lăsat cuibușorul cu oul învelit în cașcaval să se bronzeze nițel la călduț, cam vre-o 20 min, la o temperatură de 200 grade. 

Când aproape era gata am acoperit cuibușorul cu căpăcel și l-am mai lăsat încă vre-o 5 min.

Vă recomand să împachetați cuibușorul călduț, ca să se păstreze călduț și moale pînă la savurare.
În pauza de la munca grea, în căutarea experienței și a noilor cunoștințe necesare pentru o viață mai înteresantă și captivantă, vor fi foarte binevenite aceste cuibușoare de inspirație. După savurarea lor veți prinde la forță pentru o nouă porție de inspirații și idei nemaipomenite.

Poftă mare tuturor ce sunt acum la masă!