De fapt, cite dintre problemele invocate de noi in viata de zi cu zi sunt reale si cite nu sunt altceva decit niste inventii rusinoase? De cite ori ne-am asumat cu adevarat responsabilitatea pentru viata noastra fara a da vina pe altii pentru ceea ce ni se intimpla? In ce masura realizam ca fiecare clipa destinata reprosurilor, birfelor, smiorcaielilor este, de fapt, timpul pierdut din viata noastra in favoarea inexistentei?
Viata pe care de multe ori o consideram mizerabila din cauza ca nu cunoastem valoarea ei, valoarea fiecarii clipe placute petrecute in acest corp, dorintele noastre care sunt atit de nebunesti si atit de banale uneori...
Cred ca acesta ar fi menirea sufletului nostru sa-si creeze nemurirea...
Dar uite ca necunoscute inca sunt caile nemuririi...
Sa purcedem in a cunoaste care au mai fost lectiile vietii in anii de scoala a sufletului nostru.
Aproape ca finisase deja clasa a patra si ca uite un alt examen de data aceasta teoretic, deoarece trebuia sa se decida daca trece in clasa de gimnaziu sau nu. Aflase despre aceasta noutate in al doilea semestru de studii, deoarece pina la moment se trecea doar pe baza la citeva lucrari de testare a cunostintelor si atit, erai admis. Dar sufletul nostru a avut norocul sa se nasca la timpul potrivit, si intr-o tara ce e mereu in tranzitie, avuse norocul sa fie prima generatie care sa incerce un alt tip de testari de cunostinte teoretice. Si dupa cum iti dai bine seama, timp de pregatire nu avuse prea mult, asa considera el. Ca daca ar fi avut sute de ani la dispozitie tot ar spune ca e insuficient.
Pentru moment aceste zile devenise cele mai importante, mai tensionate si se parea ca daca nu va trece in clasa de gimnaziu va fi cel mai rusinos lucru din viata lui pacatoasa. Asa i se parea lui la acel moment, si ca viata numai are nici un rost fara absolvirea cu brio a acestui an de studii. Nu-si dadea seama ca in viata sunt momente de o importanta cu mult mai mare. Ce sa-i faci, retrairea, incertitudinea, profesorilor, a parintilor, si a colegilor ii triplase neincrederea in ceea ce studiase pina la moment.
Uite ca se apropiase acele zile asa de hotaritoare din viata lui. La primul examen se descurcase cu bine si al doilea avea ce expune pe foaie, uite ca si al treilea trecuse cu brio. Incetul cu incetul se linistise toti imprejur si rasuflase linistiti ca au trecut si peste asta.
Dupa care sufletul pierdut aproape o vara intreaga analizase cele petrecute si isi spuse pentru ce a fost atita retraiala in prejurul acestor examene, de-ce credea ca restul nu are importanta in viata lui? Si hotarise ca mai mult nu va mai retrai asa si nu va pune o asa mare importanta psihologica pe aceste examene teoretice.
Dar nu a fost sa fie asa, de acest fel de lectii au mai fost in viata lui, de nenumarate ori, examen de absolvire a gimnaziului, de intrare in liceu, apoi de absolvire a liceului, si de inmatriculare la facultate, apoi examen de absolvire a facultatii, de aparare a licentii. Dar uite ca se dadea de fiecare data cu capul si spunea ca ce a fost data trecuta au fost floricele, si ca fiecare examen teoretic ce aparea la moment, e cel mai decisiv si mai important in viata lui.
Desi de fiecare data, invata pina incepeau sa se iveasca zorii si sa inceapa sa cinte cocosii, el de fiecare data se simtea nesigur de cunostintele lui, si mereu simtea necesitatea de a mai intinde din timp ca sa mai dovedeasca ceva sa invete. Deparca toate cele studiate se inscriau pe o alta placa de memorie.
Nu era examen fara rugaciuni catre Domnul si mai frumos, daca ceva nu-i reusea se mai ducea la riu sau la havuz si isi plingea de mila, ca uite ce prost este, nu a putut, desi stia. Credea ca odata cu apa care curge atit de nelinistit vor curge si lacrimile lui de rusine, si sufleteste se va simti mai usurat, mai linistit.
Apare intrebarea, cui ii trebuiesc aceste probleme care cu timpul devin neinsemnate in viata unui om?
Si de-ce acest suflet nu poate sa invete aceasta lectie a vietii, de ce de fiecare data isi spune ca nu va mai retrai, ca exista in viata probleme cu mult mai importante...
Invatase el ceva din aceste lectii...
Dar se pare ca cu timpul cit sufletul se deprinde cu trupul si cu cele pamintesti incepe sa uite de principalul sens al existentii lui.
Dar datorita unor evenimente care mai placute, care din nefericire mai putin placute se mai trezeste sufletul nostru. Dar despre acestea mai tirziu.
Un comentariu:
Imi place ce ai scris sunt niste cuvinte foarte frumoase cu sensuri profunde pe care fiecare le intelege in felul sau. Astept cu nerabdare urmatorul articol.:)
Trimiteți un comentariu