Citisem recent o povestioara despre "Viata unui fluture albastru". Si am inteles, ca are o asemanare cu viata noastra. Precum aceasta fetita tine in miini viata acestui fluture asa si noi tinem in miini viata noastra si numai de noi depinde sa stringem miinile si sa le lasam in jos, sau sa le deschidem larg pentru a zbura zi de zi spre noi descoperiri, spre noi confruntari, spre momente frumoase, spre necunoscut, spre frumos.
A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente.
Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept.
Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.
La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
- Ce vei face? o intreba sora ei.
- O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare.
Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
- Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
- Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!
Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge, noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Precum spuneam mai sus viata noastra e doar in mainile noastre. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
Nu trebuie sa invinuim pe nimeni de faptul ca ceva nu ne merge. Noi insine suntem responsabili pentru faptul cum ne traim viata.
Da, noi suntem singurii responsabili de succesele si esecurile noastre. Doar de noi depinde alegem sa traim in placere, in implinire cu sine, intr-un cuvint sa ne traim Viata, sau sa lasam aripile in jos si sa ne vaicarim mereu de greutatea aripilor, sau a drumului lung, nu stiu de ce ni e mai usor sa gasim scuze sa nu zburam de cit sa deschidem larg aripile si sa zburam frumos in timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu