Fiecare om e un diamant în felul lui de a fi. Pentru a te descoperi ca un diamant nai decît să te cunoşti pe tine şi să munceşti pentru aţi demonstra ţie însuţi şi apoi celor din jurul tău ce sclipitor poţi fi. Noi suntem aşa cum ne dezvoltăm în timp şi trebuie să ne luptăm, şi să muncim pentru ceea ce ne dorim, pentru ceea ce visăm. Mulţi dintre noi nu pot visa sau au uitat de copilărie cînd visau să ajungă cineva..... cînd vor ajunge mare. De ce? Deoarece visele costă bani, timp, nui aşa? Aşa credeam şi eu pînă nu demult. Dar am avut un mare noroc, să fac cunoştinţă cu cîţiva mentori deosebiţi care activează într-o reţea de marketing şi aş vrea pe această cale să le mulţumesc nespus de mult pentru că s-au împărţit cu mine cu ideile, metodele, lor de aşi realiza visele. Datorită lor am început să văd lumea cu alţi ochi, să înţeleg că Dumnezeu îţi acordă şanse să alegi tu singur calea pe care s-o parcurgi în viaţă, şi doar tu singur hotărăşti cît efort şi cîtă muncă, să depui pentru aţi îndeplini visele, dorinţele. Frecventînd întîlnirile acestei companii me-am adus aminte că şi eu în copilărie, în anii de studenţie aveam vise, planuri foarte mari de viitor. Ştiţi, eu nici nu me-am dat seama cînd am început să nu le mai atrag atenţia şi ce e mai straşnic să uit aceste vise. Pentru a mă consola am început să caut scuze şi să spun că eu nu pot să-mi le permit, că mai bine să uit de ele, să încerc să-mi trăiesc viaţa aşa cum e ia fără a visa la un viitor mai bun, deoarece provin dintr-o familie fără “cunoştinţe mari”, fără părinţi înstăriţi, care să-mi acorde o susţinere financiară, într-un cuvînt m-am conformat. Me-am creat o aşa numita zonă de "confort", în care mi se părea că doar cei bogaţi îşi pot realiza visele, doar ei pot spera la ceva mai mult, eu nu am aceste posibilităţi. Ei să ştii că nui aşa, recunosc că nu am avut dreptate gîndind aşa şi dacă şi tu, gîndeşti la fel atunci analizează puţin cele expuse mai sus, şi spune-mi am sau nu dreptate?
Mulţumită mentorilor şi companiei în care activează Dumnealor, am înţeles că am făcut o greşeală uitînd de vise, de planuri, şi chiar am uitat cum e să visez, din cauza multor probleme cotidiene care pentru moment mi se păreau foarte importante dar în fond mă înşelam, era o amăgeală de sine.
Cu încetul am înţeles că eu trăiesc aşa după cum mă influenţează cei ce mă înconjoară, eu nu propun să fugi undeva în pustiu sau să te "închizi" în sine ca să nu vezi pe nimeni, sau să nu auzi nimic. Nu nu acesta e ideea care vreau să o abordez, ea e alta şi anume aceia, că trebuie să te schimbi, să-ţi schimbi gîndirea, să-ţi schimbi modul de viaţa, şi doar prin muncă pas cu pas, nici n-o să observi cînd vei ajunge la un nivel de invidiat de cei ce te stopau, descurajau cîndva. Abia atunci o să poţi să-ţi dai seama că cei ce te descurajau nu erau decît nişte persoane care singure sau descurajat şi nu au vrut să se mai ridice, şi să-şi strîngă forţele în pumn şi să meargă mai departe.
Din păcate în zilele noastre sunt tot mai multe persoane ce vor totul şi de odată dar fără a depune efort pentru aşi realiza aceste vise, lenea, lipsa dorinţii, le slăbeşte puterea viselor, în final acest fapt, îi descurajează pe ei, şi mai mult ca atît nici nu-şi dau seama cum aceste întîmplări, îi împing spre ai descuraja şi pe cei din jurul lor. Nu vreau să-i judec nici pe unii nici pe alţii, deoarece eu singură am fost în ambele ipostaze, îi compătimesc şi vreau să le spun să se trezească din acest somn primejdios. Pentru că el nu duce decît spre depresie, spre o viaţă pasivă. Spre o viaţă care munceşti stresat şi te gîndeşti că lasă c-o să primesc concedialile şi o să mă duc să mă odihnesc, sau o să acopăr o parte din datorii, dar nu te gîndeşti că după aceste datorii o să apară altele şi tot aşa se ţin lanţ unele de altele, şi nici nu obesrvi cînd te îmbolnăveşti, şi tot salariul împreună cu alocaţiile de foaie de boală se duc pe tratament care te ajută doar pentru un moment.
Iar cînd ajungi la vremea de pensionare începi o luptă pentru o reducere de preţ în transportul public, sau lupţi pentru anumite ajutoare, pentru că tu ai muncit toată viaţa, şi pentru ce? Ca să ajungi la bătrîneţe şi să începi să cerşeşti, în loc să te bucuri de viaţă, de nepoţi, nui aşa că-i un vis urît, vrei să-l visezi pînă la sfîrşit sau te trezeşti, înainte de a ajunge la marginea prăpastiei.
Trezindute vei începe a vedea că viaţa nu e numai alb şi negru mai sunt şi alte culori cu mult mai frumoase şi plăcute, şi ar fi bine să înveţi de acum cum să trăieşti, cum să economiseşti timpul şi banii, ca să duci o viaţă decentă pînă la adînci bătrîneţe fără gîndul la ce voi mînca mine, sau cu ce voi achita serviciile comunale, s.a. Mie numi rămîne decît să-ţi spun că alegerea ta de azi îţi va determina existenţa ta de mine. Şi cum este o vorbă în popor “cum îţi aşterni la tinereţe aşa dormi la bătrîneţe”. Mult succes, crede în vise şi îndeplineşteţi dorinţele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu