Cuibușorul inspirației

Oare cine nu-și bate capul ce mâncare sănătoasă să-și mai ea la pachet, sau ce să pună copilului în pachet la școală ?! Cred că doar cei ce nu se gândesc la sănătatea lor.

Eu am încercat atâtea variante, una me-a plăcut în deosebi, am încercato chear zilele acestea și vreau să vă servesc și pe voi. Poate unii o să spună, ”mare descoperire”, dar mie îmi place, iar cei ce vor vrea să o încerce cred că n-o să regrete.

Deci fără multe povești să începem să divulgăm componența cuibușorului inspirației. Primul pas e să pregătim câteva bulcușoare, se pot folosi foarte bine și din comerț, eu personal, le-am copt acasă. Aluatul folosit la coacerea bazei cuibușorului, e simplu, făină, apă, sare și puțină drojdie. Se frământă bine, se lasă să se odihnească puțin la călduț, după care se fac bulcușoare mici. La dorință când plămădiți aluatul puteți adăuga mirodenii, eu personal am folosit semințe de cimbru, frunze de bazilic proaspete și câteva măsline tăiate mărunt, (varianta italiană a paninelor). Le-am copt de cu seară la temperatura de 200 grade, cam o jumate de oră. 

Dimineața am tăiat frumușel cușmulița la cuibușor. Am făcut bine curat în el eliberândul de miez. În cuibușor am adăugat un pătuc de cașcaval de casă (cum am pregătit cașcavalul o să vă spun altă dată), și câteva felii de roșii proaspete. După care în pătuc am culcat un oușor proaspăt, condimentândul puțin cu sare și piper. Apoi la dorință se poate de adăugat verdeață, sau legume după plac, eu am acoperit oușorul cu o plapumă de cașcaval. Am încins rola (se poate și la microunde), am lăsat cuibușorul cu oul învelit în cașcaval să se bronzeze nițel la călduț, cam vre-o 20 min, la o temperatură de 200 grade. 

Când aproape era gata am acoperit cuibușorul cu căpăcel și l-am mai lăsat încă vre-o 5 min.

Vă recomand să împachetați cuibușorul călduț, ca să se păstreze călduț și moale pînă la savurare.
În pauza de la munca grea, în căutarea experienței și a noilor cunoștințe necesare pentru o viață mai înteresantă și captivantă, vor fi foarte binevenite aceste cuibușoare de inspirație. După savurarea lor veți prinde la forță pentru o nouă porție de inspirații și idei nemaipomenite.

Poftă mare tuturor ce sunt acum la masă!

Tarta memoriei

De ceva timp sunt într-o depresie fără margini, nu-i mai văd capătul.  De ce nu m-aș apuca totul se finisează cu eșecuri care mă descurajează și mai tare. Încerc să tot citesc literatură și fel de fel de articole despre cum să scap de depresie și până ce fără nici un rezultat. Nu pot înțelege ce îmi scapă...? Nu că aș vrea să mă mai vaicăr și pe net cu această boală a secolului XXI, ci pur și simplu sper că voi găsi o seluția a problemii mele până la sfîrșitul văicărelii.

Până ce am început să tratez depersia cu dulciuri care pentru moment mă fac să mă sustrag de la gânduri negative.  Știu că dulciurile îngrașă de aceea am încercat să prepar ceva fără panificație și multe grăsimi, ce mi-a ieșit în final ve-ți afla imediat.

Răsfoind filele saiturilor culinare am descoperit o tartă a memoriei, care conține puține ingrediente, e ușor de preparat și destul de sățioasă și dacă se poate spune și puțin calorică. Ce ingrediente stau la baza ei: nuci uscate și mărunțite, după plac, eu am pus cam vre-o 300 gr.; prune uscate tăiate la fel mărunt, eu am folosit 500 gr, și smântănă bătută cu zahăr și puțină gelatină. Toate aceste trei ingrediente le incorporați intr-un vas și o lăsați să se odihnească puțin la frigider. Când o scoateți o ornați după dorință și imaginație, eu am folosit puțină ciocolată rasă. O păstrați la frigider până va veni odraslele de la studii. 

 

O gustoșenie vă va ieși în final, foarte benefică pentru sănătate. Desfătațivă cu o porție gustoasă de bunătățuri necesare organismului vostru. Toate trei ingrediente sunt foarte benefice pentru sănătate, nuca e nemaipomenită pentru sistemul cardiac și memorie; pruna- protejează sistemul osos și intestinal, cât și reglează zahărul în sânge; iar smântâna e o sursă gustoasă de calciu, proteine, ce întăresc sistemul imunitar.

Poftă bună vă urez, sunt sigură că vreți vrea să o gustați. 

Eu mă duc să mai încerc vre-un remediu de a scăpa de depresie. Mi-a venit o idee între timp.

Coltunași de la oraș

Munca de clacă se aburește deasupra unei farfurii cu colțunași aburiți. 

Numai cum nu a fost numit acest fel de mâncare ce are la bază ingrediente ieftine, cu aluatul și împlutură. Unii le numesc chiroaște, ucrainenii le numesc: вареники- colțunașii care îi știm noi moldovenii, rușii le numesc пельме́ни- buzunărele împlute cu carne, italienii au o gamă foarte diversificată de: raviole- ce au formă pătrată, cappelleti- pălărioare, tortellini- rotunzi, lunnete- semilună, cannelloni- tuburi, matâ-în bucătăria asiatică, ș.a.. Acest fel de gustoșenie culinară predomină în diferite culinării străine: moldovenească, românească, rusească, ucrainească, italiană, chineză și încă multe altele țări asiatice. Diversitatea împluturilor, formei și a metodei de pregătire, bucură atât gustativ, estetic, cât și sunt foarte gustoși.

În istoria culinară apariția colțunașilor nu are o țară anume la origine. Se pare că ideea de a face din ingrediente puține un fel de bucate ce să sature mai mulți gurmani și să strângă în bucătărie toate rudele la o vorbă bună, la relaxare de la probleme cotidiene, a stat la baza apariției acestor colțunași cum îi spunem noi.

Așa și noi am hotărît să ne relaxăm puțin lipind colțunași. 

Am dres repejor aluatul, ce are la bază o componență foarte simplă, din: 200 gr apă călduță, puțină sare și făină până se îngroașă.

Pentru împlutură am recurs la brânză de vaci amestecată cu puțină sare după gust și ou. Cât și la cartofii piure, la fel i-am dres cu puțină sare, piper și un cățel de usturoi pisat.

Aluatul obținut l-am întins binișor până sa subțiat, această procedură e foarte bună pentru biceps, nici sală nu-ți mai trebuie după câteva foi întinse. Apoi am tăiat pătrățelile pentru a le umple cu umplutura dată. Și am început toți în cerc să facem exerciții la degetuțe și la limbă, punînd țara și viața la cale. Lipirea colțunașilor e o amintire plăcută încă din copilărie, când noi copii trudeam deasupra fiecărui pătrățel de aluat lipit și îl vrăjeam ca anume al meu să fie cel mai frumos și mai gustos dintre toți, această amintire plăcută reânvie de fiecare dată când lipim colțunași. Acum când i-am lipit nici nu am observat sub ritmul muzicii, a amintirilor plăcute și a vorbelor bune cât de repede i-am lipit și fiert în apa cu puțină sare. Nu știu cum la alții dar mie îmi place ca după ce îi scot din oala în care sau fiert să-i dau prin puțină apă rece și puțină ceapă prăjită în ulei și să-i servesc cu puțină smântânică. Dar și mai gustoși sunt cînd îi rumenești puțin pe tigaie, devin mai fărămicioși și mai diverși la aspect, devin parcă mai apetisanți. Nici nu observi cînd in fibgi furculița în farfuria goală.

Pot să numesc sigur această ocupație de pregătire și de savurare a colțunașilor, ocupația de weekend, când toți membrii familiei sunt acasă și au chef de a se descărca de grijile și nevoiele de serviciu și de a sta mai mult cu copii ocupați în crearea primei sale opere de artă din aluat. 

Indiferent cine a inventat acești colțunași, a făcut un lucru minunat, și celor ce vrăjesc în continuuu pentru a inventa noi forme, împluturi și metode de pregătire le doresc mult succes, riscați și încercați să le pregătiți după bunul vostru plac. Dacă cunoaște cineva vre-o recetă gustoasă de colținași și de o poveste interesantă de pregătire a lor, nu fi zgârcit spune-o și mie.

La pescuit

Într-o dimineaţa ca să diversific puţin felurile de bucate, am hotărât să plec la pescuit peşte. Aşa că m-am sculat mai dimneşioară, mi-am luat undiţa adică portmoneul şi am plecat la pescuit peşte în piaţa centrală. Am noroc la peşte am prins doi carpi proaspeţi de toată frumuseţea de 55 lei. Pe drum mă gândeam bine…, bine…, dar cum îi voi prepara?! Ei până am ajuns acasă am rezolvat şi dilema. Am hotărât să fac două feluri de bucate, care anume vă spun puţin mai târziu.

Acum aş vrea să aflu de când se trage tradiţia de a mânca peşte. Ei să ştiţi că netul nu e prea cunoaşte aşa informaţie. Dar eu ştiu că pe vremurile comuniste, era dedicată o zi în săptămână când se mânca doar peşte. Prezenţa peştelui în bucate se cunoaşte încă din timpurile când pe pământ a coborât Isus Hristos, bucatele din peşte sunt larg răspândite pe întreg spaţiul creştin. Ba mai mult aş spune că peştele stă la baza continuităţii tradiţiei de a mânca peşte în special în timpul postului când e dezlegare la peşte.

Odată cu dezvoltarea omului şi a noilor tehnologii, sau diversificat si metodele de pregătire a peştelui, cât şi componenţa lui după vitaminele necesare organismului uman. Ştim foarte bine cât e de necesar pentru sănătate ca să mâncăm măcar o dată în săptămână peşte, indiferent cum îl vom pregăti.

Eu prefer să-l gătesc cât mai sănătos şi mai gustos, şi să i se simtă gustul în bucate. Nu ştiu cât de bine îmi reuşeşte….

Dar să ne întoarcem la cei doi carpi. După ce i-am curăţit de solzi şi măruntaie, i-am tăiat felii. Capurile coada, şi înotătoarele le-am tăiat cu puţină cărniţă pe ele şi le-am pus într-un săculeţ din tifon, pentru ce veţi afla ceva mai jos. După care am pregătit următoarele ingrediente: 3 cepe, 2-3 morcovi, 5 ardei micuţi, 4 căţei de usturoi, 7 roşii, o mână de verdeaţă, câteva cartofe fierte şi decojite, puţin ulei de măsline, sare piper.

Primul fel de bucate care l-am făcut a fost carp cu legume la cuptor sau cum îi mai zic eu carp odihnit. Am pregătit o tigaie, am acoperito cu folie de aluminiu pentru bucătărie, am pus un strat de morcov tăiat pai, apoi un strat de ardei la fel pai, după care a mers ceapa, apoi roşiile, totul am turnat cu un sos din ulei mirodenii şi puţin usturoi pisat. În bucăţelile de peşti am făcut câteva buzunărele în care am pus câte o feliuţă de lămâie ca să se înmoaie spinii cei mici şi câte o feliuţă de usturoi. Am stropit totul cu sosul rămas, am turnat puţină apă şi am acoperit cu folia şi l-am dat la cuptor pentru 30 min la 200 grade. După care l-am scos, l-am acoperit cu cartofa fiartă şi verdeaţa, şi l-am sărat puţin şi iarăşi la cuptor pe vre-o 15-20 min. Apoi am scos folia de deasupra şi l-am mai lăsat pentru 5-10 min ca să se rumenească puţin.

A ieşit o gustoşenie, de te lingeai pe botişor, am piruit şi mâncat 2 zile, sa primit destul de mult şi gustos.

 

Al doilea fel de bucate care l-am pregătit între timp cât stătea carpul la odihnă în cuptor, se numeşte uha, o supă de peşte cu rădăcini ruseşti. Se cunosc cam vre-o 100 de reţete de uha, eu am ales din toate câte ceva. O parte din legumele care au fost pregătite pentru pătucul peştelui la cuptor le-am repartizat în uha. Am lăsat să fiarbă puţin legumele, apoi am pus săculeţul din tifon cu capul, coada şi înotătoarele, le-am lăsat să fiarbă niţel, cam vre-o 10 min. Am scos săculeţul de tifon, am separat cărniţa de peşte de spini şi am adăugato înapoi în supă, am sărato, am turnat puţin borş acru, şi atenţie ingredientul secret, care îl folosesc pescarii adevăraţi, puţină vodcă. Cred că ei i se datorează şi denumirea de UUHHAA, după ce torni vodca în primele secunde parcă vrei să strigi uha ce miros ademenitor. Apoi am adăugat şi verdeaţa şi la primul clocot era deja gata. Încă un secret a unei uha reuşite ar fi şi locul preparării, e de dorit pe malul unui lac la natură.

După care am dres repejor o măliguţă ca să accentuiez gustul tradiţional. Remarcă, e de dorit în aşa caz de ales făina măcinată mai măşcăţel când o mărunţeşti în uha crează senzaţia de icre de peşte. La dorinţă se poate de adăugat şi puţină smântână.  

Gustul şi mirosul îmi vine greu să le descriu, o combinaţie de peşte şi legume e mere o reuşită gastronomică pe măsură. După cum ne recomandă medicii bine ar fi să mâncăm peşte cel puţin o dată pe săptămână, ca să fim mereu bine dispuşi şi sănătoşi. Celor ce au gustat asemenea bunătăţuri, rog să se dea cu părerea, iar celor ce încă nu au încercat, le doresc să se înfrupte cât mai curând din asemenea buchete de vitamine naturale şi necesare organismului uman.  

Moldovega

Mulţi cetăţeni moldoveni lucrează peste hotare. Majoritatea din ei nici nu vroiau să plece departe de familie, de locul de baştină, dar au fost nevoiţi să-şi ea desaga în spate, să-şi strângă inima boţ şi să plece unde i-or duce ochii numai sa-şi scoată familia din nevoi. Pe lângă toate laturile negative a istorie migrării rudelor noastre şi anume lipsa părinţilor aproape de copii, banii au încercat pe cât e de posibil să acopere unele lipsuri care nu pot fi cumpărate nici pe bani. Fiecare moldovean ce are pe cineva peste hotare încearcă să afle cât mai multe despre ţara unde se trudeşte aproapele său, despre cultură, despre limbă, despre tradiţii şi de ce nu despre gastronomia ţării date. Toate astea numai cu scopul de a fi cât mai aproape de ei. Mă gândeam că dacă vom găti şi gusta din ce se mănâncă în ţara unde se află mama, surorile, prietenii, atunci voi fi puţin mai aproape de ei, măcar prin bucate şi skype.

Pentru început am încercat să fac pizza. Istoria apariţiei pizzei are ceva în comun cu istoria plecării mamei mele peste hotare. Se ştie că pentru prima dată grecii au început să coacă pâine plată cu diferite mirodenii şi ulei de măsline. Dar prima pizza adevărată aproape de varianta care o ştim noi astăzi a fost făcută de italianul din Napoli Raffeale Esposito, ce vroia să producă ceva diferit de cât ce se făceau la acele vremuri. Creaţia lui a fost luată în seamă de Regele Umberto şi Regina Margherita în 1889, Esposito făcuse o pizza în trei culori: brânză albă, sos roşu, şi condimente verzi, care reflectă culorile steagului Italian, şi această pizză a fost numită Margherita în cinstea reginei. De atunci au început să se deschidă pizzerii, emigranţii furau reţeta şi o duceau la ei în ţară, şi fiecare bucătar încerca să adauge ceva al lui ce o făcea tot mai gustoasă şi mai populară. În fiecare an, pe 9 februarie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Pizza. Pizza a devenit o mâncare uşor de preparat în multe variante şi pe placul fiecăruia, şi plus la toate datorită vitaminelor din ingredientele folosite e socotită ca mâncare sănătoasă. Pizza a făcut un drum lung, mai întâi din Grecia în Italia şi acum a devenit parte comună unui mediu internaţional, aşa şi mămica mea, când se pornise la muncă peste hotare, se pornise mai întâi in Grecia, ca mai apoi să ajungă în Italia.

Reţeta încercată de mine e foarte simplă. Pentru aluat e necesar puţină făină, apă călduţă şi sare, se amestecă binişor până are o compoziţie groasă şi se lasă să se odihnească puţin. Între timp se pregătesc legumele după plac, roşii cubuleţe, ardeii tăiaţi rondele şi verdeaţă (ceapă, mărar, pătrunjel), şi caşcaval ras. Separat am bătut câteva ouă cu mirodenii după plac, piper, cimbrişor, rozmarin, puţin usturoi pisat. După ce am întins aluatul în tigaie, am turnat un strat de ou bătut, apoi am pus un rând de ardei, după care roşiile, apoi verdeaţa şi iarăşi câteva rondele de ardei ca mai apoi să torn deasupra totul cu oul rămas şi să presor caşcavalul ras. Am copto în rola încinsă la 200 grade aproximativ 30 min. Mirosul şi gustul e de nedescris, savoare ei o simt şi acum, e simplu, gustos, şi uşor de preparat. Creaţi şi voi pizza după placul vostru, atunci când gătitul este o artă, mâncatul devine o plăcere. Aşa şi cei plecaţi peste hotare când ştiu că celor de acasă le e bine, sunt sănătoşi şi nu duc lipsă de nimic, munca lor peste hotare devine o plăcere.

O dimineaţă a unei început de săptămână

E toamnă ne dă de ştire data din calendar si timpul de afară, dar e o altă toamnă, una nouă cu multe necunoscute şi surprize plăcute. Aierul aburit cu miros de prospeţime, de ploaie răcoroasă, ce poate fi mai frumos, ceaţa de dimineaţă încă te ademeneşte la somnul dulce şi la patul moale ce te aşteaptă să-ţi prelungeşti visul romantic nefinalizat, dar ritmul maşinilor repezite ne trezeşte pentru a ne aduce aminte de începutul unei săptămână de studii la şcoală sau universitate, ori la munca de birou sau pe teren. Săptămâna a început scoalăte mai repede şi la treabă. 

E Luni, prima zi din săptămână plină cu speranţe şi cu o agendă doldora cu planuri care aşteaptă să fie realizate. Un început de săptămână cum se poate mai frumos, vă urez la toţi şi mie. Să avem succes în tot ce ni-am pus în plan să facem. O săptămână liniştită cu noutăţi dorite şi aşteptate, cu clipe frumoase. Cred că oricine îşi doreşte o asemenea săptămână, nu?! 

Pentru început v-om începe cu o muzică bună, sper să fie pe placul tuturor. Bună dimineaţa e Luni.

Poplau = Aur Moldovenesc

Ura a venit sezonul aurului Moldovenesc!!!
Vă întrebaţi, care sezon…., da, da aţi auzit bine, aurului Moldovenesc căci aşa e la modă şi cred că e şi pe merit să i se spună porumbului. Porumbul a făcut o călătorie lungă acum mulţi ani, tocmai din Mexica, îmbarcat la bortul navei lui Cristofor Columb, care fusese uimit de lanurile frumoase de porumb de pe pământurile descoperite de el. Dar deşi descoperise această comoară a naturii, porumbul nu era foarte popular pe vremuri, nu prea ştiau cum să-l pregătească. Îl foloseau în băuturi şi pentru făină. Dar farmecul lui cu timpul s-a făcut tot mai văzut şi mai plăcut pe gustul fiecăruia.
Doar magia naturii poate să transforme un singur grăunte în cioclej ce ar avea în stăpânire 2 sau 3 ştiulete de toată frumuseţea şi cu o mie de soldăţei pe ei. Batalionul de grăunţe va ajunge ori la departamentul făină pentru mămăligă cum i se spune la noi, care pe timpuri se socotea mâncarea săracilor. Împreună cu o porţie de fripturică din carne, nişte jumări şi brânză de oi fac o simfonie în stomac de te lingi pe degeţele de plăcere. O fi ea mâncarea săracilor sau a ţăranilor dar a devenit cu timpul o tradiţie foarte gustoasă.
  Mândreţele de fetiţe de porumb vor ajunge să se transforme în frumoase floricele de popcorn cum îi mai spun americanii, care vor fi savurate cu un film captivant prin cinematografe, ce e în vogă oricând şi oriunde.
Un alt soi de porumb care este numit dulce, va fi fiert sau copt după preferinţa fiecăruia şi după nenumărate reţete de preparare.
Eu cunosc câte o reţetă de fiecare fel, destul de simplă şi gustoasă. Iau  patru cinci popuşoi îi spăl rup în trei şi după ce le fac un pătuc din pănuşi îi aşez frumuşel unul lângă altul, deasupra le aştern o plapumă călduţă din pănuşele rămase şi torn apă până sus li îi las să fiarbă cam vrie-o jumate de oră, după care îi scot şi îi împrospătez cu puţină sare şi poftim la masă.
Popuşoii copţi şi mai uşor îi prepar caut un jăratic la natură sau o tigaie încinsă şi pun popuşoii dezbrăcaţi de pănuşe ca să se îmbrace în mantia pârpălită de foc. După care îi sărez şi îi savurez cu un banc sau un film e preferabil comedie. Ca când vei râde să se ivească printre dinţi şi porumbul savurat.
Sunt nenumărate reţete de preparare a porumbului, cei mai iscusiţi şi mai inventivi cred că sunt indienii, ei se încumetă să facă diferite sosuri şi dulciuri din această cereală. E o cereală ce se utilizează totul în diferite scopuri dar cu nenumărate beneficii, cu mătasea se prepară ceaiuri lecuitoare, ştiuletele se hrănesc animalele, ciocălăii sunt folosiţi ca sursă de încălzire, grăunţele se hrănesc păsările, cât şi pot fi măcinate pentru a fi folosite în alimentaţie. O mulţime de metode de folosire şi preparare a cunoscut acest porumb.
Chiar şi medicii îl declară ca fiind una dintre cele mai cunoscute şi apreciate cereală, care ne bucură de calităţile sale terapeutice. El ne gâdilă privirea cu aspectul său auriu şi ne încarcă bateriile organismul cu gustul său dulceag. Indiferent că ne ajută să slăbim, sau se lupă cu apariţia cancerului, sau combate problemele de vedere, cât şi oferă energie şi combate stresul, toate aceste efecte pozitive ale lui nici nu ne dau prin cap în timpul savurării. Dar poate nici nu ar trebui să ne încărcam capul cu multă informaţie, ne lăsăm plimbaţi de plăcerea gusturilor, ceea ce voi face şi eu acum. Plec să savurez plăcerea porumbului fiert, care tocmai sa răcit puţin. Dacă cineva cunoaşte alte reţete de preparare a porumbului vă rog să mi le recomandaţi şi mie.
Pofta mare tuturor! Şi nu uitaţi, un ştiulete de porumb dulce multe beneficii aduce şi e aur pentru sănătatea noastră.

Frigovila

Receta unei zile reuşite la aer curat şi la multă linişte.
Cât încă timpul mai permite, poate să aplice oricine această recetă şi rezultatele vă vor surprinde plăcut pe fiecare.
De ce avem nevoie..., de multă dispoziţie bună, de anotimp plăcut, de un loc anume, e de dorit în afara oraşului. Eu am plecat la vila unui prieten, care se află la ceva distanţă de oraş. Unde predomina liniştea, mirosul de iarbă de toamnă ce se îmbină cu ciripitul ritmatic al păsărilor, floricele, mure şi privelişti ca în poveşti.
Pentru o zi reuşită mai avem nevoie de un grătar, puţină carne marinată după gustul şi receta fiecăruia. Eu am folosit puţină carne de porc şi de vită ce am îmbătato cu puţin vin, câteva mirodenii (frunză de dafin, piper boabe), culcând-o pe un pătuc de ceapă şi usturoi, totul învelit într-o picătură de miere.
După ce carnea sa odihnit bine, am poftito la o întrecere la grătar, care consta în care bucăţele se vor coace mai repede şi mai gustos.
Atât carnea de porc cât şi cea de vită au ieşit învingătoare în final, unde premiul mare a fost o salată proaspătă şi un bucheţel de vin roşu moldovenesc.
Plăcerea savurării a fost ne-mai pomenită pe acele meleaguri.
Pe jăraticul rămas era pârpălit nişte aur moldovenesc. Care, numai în moldova are un gust aparte, n-o să strice să aveţi la dispoziţie scobitori, deoarece aurul moldovenesc se cam opreşte printre dinţi.
Ca desert poate fi savurat un pepene roşu, care echilibrează hora bucatelor mai anterior savurate.
Pentru memorizarea unei frigovile reuşite, nu strică o partidă, două de joacă în cărţi de-a "durak", la fiecare rundă pare să se înfierbinte joaca tot mai tare.
 Dacă terenul vă permite puteţi încinge şi un fodbal de zile mari.
În definitiv cred că aţi înţeles, pentru o frigovilă reuşită aveţi nevoie de o companie binevoitoare, de buna dispoziţie şi dorinţa de odihnă în sânul naturii, şi ceva bucate ce vor accentua plăcerea odihnii la natură
Savurare plăcută tuturor.

Majoratul partea II

După manifestarea festivă, adică felicitări din partea oficialilor şi a paradei militare, şi a excepţionalei paradă a fanfarelor. Am făcut o mică excursie prin parcurile ce împrejmuiesc piaţa marii adunări.
Unul din parcuri găzduia târgul turistic, cu atrăgătoare oferte turistice atât în străinătate cât şi pe teritoriul R.Moldova ceea ce ma bucurat nespus de mult, aş vrea foarte mult să cunosc multe locuri frumoase ale meleagurilor unde m-am născut.
Apoi am întâlnit cîţiva meşteri populari cu lucrări de excepţie, atât broderii, cât şi lucrări de ceramică, costume naţionale, sculpturi în lemn, lucrări frumoase din fier şi multe alte lucrări ale meşterilor noştri populari.
Toate cele prezentate la acest mic târg al lucrărilor de artă autohtonă au fost pe plac atât invitaţilor din alte regiuni ale ţării cât şi pentru invitaţii de peste hotare.
Cele mai întrebate cred că erau lucrările din ceramică. Deşi toate lucrările fac parte din portul, tradiţiile şi istoria Republicii Moldova atât până la proclamarea îndependenţei ei, cât şi după.
După o scurtă plimbare prin arta istorică şi modernă a moldoveanului aveai posibilitate şi să te delectezi cu plăcinţele moldoveneşti şi miere dulce de albini. Cei ce încă nu dovedisere să-şi pregătească toate rechizitele necesare pentru odraslele sale pentru 1 septembrie aveau posibilitatea de a o face chiar de ziua independenţei.
Pe întreg parcursul zilei moldoveanul a fost distrat cu muzică autohtonă, muzică populară, care accentua foarte bine importanţa şi atmosfera sărbătorii de azi.
Apoi mai spre seară a urmat un concert de muzică la fel autohtonă dar deja muzică uşoară sau cum i se mai spune de estradă, cu versuri şi ritmuri patriotice. După câteva hore încinse în Piaţa Marii Adunări şi fredonarea versurilor a majoritatea cântecelor interpretate pe scenă, am fost felicitaţi de prim ministrul V.Filat cu această zi frumoasă de aniversare, are s-a încheiat cu un feeric şou de artificii. Toţi cu capurile in cer se bucurau de frumuseţile pirotehnice ce apăreau acompaniate de ritmurile îndependeţei.
După care momentul de dovadă a patriotismului fiecăruia adunat în piaţă prin interpretarea imnului Republicii Moldova şi a imnului Jurnal TV ce exprima dragostea faţă de ţară. Atmosfera din piaţă era de nedescris, cânta şi mic şi mare, aveai impresia că şi luminiţile împreună cu frunzele fredonează şi ele câte o strofă. Era foarte frumos, mulţumită idee-i celor de la Jurnal TV, au demonstrato încă o dată ce inventivi şi iubitor de patrie, de ni-am sunt.
Dar surpriza serii nu se terminase aici.
Întreaga echipă de la Jurnal TV au făcut o invitaţie la savurarea unei gustoşenii de tort, ce avea forma arcii de triumf, şi îmbrăcată într-o ciocolată de calitate, întreg tortul a fost foarte delicios, mai ales că l-am savurat cu atâtea telespectatori fideli ai Jurnal TV. Încă o dată bravo întregii echipe de televiziune, le doresc la mai mult şi la mai mare, şi izvorul de idee-i să nu le încetinească din murmurul său, şi să ne mai bucure cu diferite surprize de acest gen. Aş mai adăuga un lucru întreaga zi Jurnal TV a transmis  atât serbarea propriu zisă cât şi felicitările celor de peste hotare, care te aduceau până la lacrimi de mândrie faţă de ei. Sunteţi cei mai buni, bravo vouă.
Întreaga zi şi în deosebi seara au întipărit ziua aceasta de aniversare cu veselie şi distracţie la maxim pentru toţi cei prezenţi la aceste manifestări. Sunt sigură că vom avea ce povesti şi lăsa urmaşilor noştri despre poporul Moldav. Felicitări tuturor şi sărbători frumoase în continuare.

Majoratul

Astăzi 27 august 2011 toţi moldovenii de pretutindeni sărbătoresc ziua independenţei Republicii Moldova. La mulţi ani cu sănătate, pace şi bună înţelegere tuturor.
 Atmosfera de sărbătoare se simţea încă de la începutul săptămânii, se făceau repetiţii, curăţenie.
Precum se pregătesc cei ce au ajuns la majorat de serbarea majoratului aşa şi toţi angajaţii implicaţi în procesul de organizare şi serbare a îndependenţei se pregăteau şi retrăiau ca totul să se primească cum se poate mai bine.
Aşa cum e forfota absolvenţilor înainte de balul de absolvire aşa şi pregătirile de ziua îndependenţei au avut multe asemănări. Mai bine de o lună, mai în special în ultimile zile au durat pregătirile de această dată aniversară, sau lustruit şi reparat tehnica militară, sau procurat costume şi toate accesoriile necesare militarilor, s-a întocmit şi bătut în cuie întreg programul distractiv pentru această zi. Precum se pregăteşte un copil în clasa întâi şi la primul sunet din viaţa lui are de recitat o poiezie aşa şi oficialii noştri sau pregătit textele, costumele şi au recitat li petrecut cu brio întreaga manifestaţie.
Mă tot gândesc 20 de ani e mult sau puţin?
Precum se naşte şi creşte un copil, aşa şi Republica Moldova sa născut în greutăţile şi chinurile recunoaşterii ca ţară independentă, mulţumită tuturor celor ce s-au luptat pentru proclamarea ei ca ţară independentă, suverană, cu limba şi constituţia ei proprie, dar din păcate sunt acum uitaţi de noi toţi inclusiv şi conducerea ţării..
Dar nu vreau să critic nici să prea laud aceşti pe nimeni în decursul acesto douăzeci de ani. Ca şi în viaţa unui om, sunt momente mai plăcute şi mai puţin plăcute, aşa şi în viaţa ţărişoarei noastre au fost şi sunt momente ce mai necesită încă multă muncă, dăruire, unire, înţelegere, respect, patriotizm.
Dar să ne întoarcem la ziua de 27 august.

O zi cu un program destul de încărcat cu un program foarte promiţător. La ora 9:00 am privit la TV, cum oficialii ţării au depus flori la monumentele celor ce au căzut ca jertfă pentru libertatea poporului român. Era foarte frumos la TV, dar vroiam să simpt atmosfera de sărbătoare chear din îmbulzeală de pe piaţa marii adunări. Aşa că la ora 10:00 eram deja acolo. Necătând la căldura de afară, la parada militară au fost prezenţi foarte mulţi locuitori ai capitalii cât şi străini curioşi de a vedea cum decurge o paradă militară în R.Moldova, de la mic la mare, toţi erau echipaţi cu aparate video şi foto şi încercau să prindă cele mai frumoase momente ale paradei. Deşi din mulţimea prezentă multe nu prea am putut vedea, linkul dat transmite intreaga paradă din inima pieţii marii adunări http://www.privesc.eu/Arhiva/6119/Parada-militara-cu-ocazia-aniversarii-a-20-de-ani-de-independenta-a-Republicii-Moldova. Dar am încercat şi eu să fac unele poze a celor văzute de miine la paradă, păcat că însuşi atmosfera nu se poate transmite online. Militarii au mers într-un marş foarte frumos, aş putea spune dansant niţel. Soldaţi, tancuri, bătăăr, rachete, mitraliere, granatamioturi, au fost prezente cam de toate câte puţin, cel puţin le-am putut vedea îndeaproape pe majoritatea.
Cei mai impresionanţi desigur au fost copii, care rămăneau cu gurile căscate şi cu ochii ca cepele de la apariţia lor şi uitau sa facă poze când le vedeau atît de aproape.

Tehnica prezentată la paradă era impresionantă, cu un iz de sovietic, dar destul de atrăgătoare. Sper că la următoarele manifestaţii de acest gen să fie prezente deja şi tehnici de ultima generaţie şi performanţă.
Foarte mult m-au impresionat fanfarele militare, care se pare că i-au întrecut pe toţi în măiestrie, cîntau şi dansau în acelaş timp, foarte frumos, bravo băieţi aţi fost cei mai buni.
Se pare că la capitolul cîntece şi dansuri stăm cel mai bine. Dar despre distracţie mai detailat în următorul articol.
Acum daţi-mi voie să vă şi ne felicităm cu ocazia a 20 de ani de independeţă şi încă a mulţi înainte, în pace şi linişte, în stabilitate politică şi economică, în progresare în cultură şi învăţămînt, în creştere în roade bogate în toate sferele: agricole, turistice, educaţionale, politice, economice, ş.a. Tuturor fericire, respect de sine şi de ţară, patriotizm cât încape în fiecare.
La mai mult şi la mai mare!!!

Musique, culture, d`Horodişte

Un sfârşit de săptămână în aer liber şi curat, la natura din Rezina, ce poate fi mai frumos? Toate astea mulţumită organizatorilor festivalului moldo-franceze Vent d’est (Vântul de Est) ce avea la bază cântecul şi cultura franceză.
Pe data de 20 şi 21 august în comuna Horodişte din raionul Rezina a fost organizat primul festival în sânul naturii al cântecului francez.
Până a ajunge la Horodişte mă gândeam ce va fi acolo aşa de deosebit, comună ca alte comune de la noi din ţară, cu drumuri de ţară cu praf, pietre şi tot ce vrei, sărăcie, nevoie, ţărani pe la poartă ce pun la “cale ţara”, şi copii ce se zbenguie prin ogradă aşteptând să vină şcoala cu noile cunoştinţe şi descoperiri.
Pe drum admiram cu viteză din frumuseţile meleagurilor moldoveneşti care trec pe un alt plan pe lângă problemele cotidiene care ne macină viaţa zi de zi, devin ca ceva firesc, fără mare importanţă. Doar plimbândute pe dealurile, povârnişurile, colinele frumoase ale R.Moldovei înţelegi ce pierzi.
Ajungând la locul festivalului mare mi-a fost descoperirea când am văzut frumuseţile acestor locuri.
Dealuri pline cu roadele naturii şi rezultatul muncii în sudoare a ţăranilor, stânci cu pante abrupte şi încrestate de mâna naturii şi a timpului, scoicile ce se iveau din pietre explica faptul ca acolo cândva a fost mare sau ocean, cascadele ce încântau auzul când priveai aceste frumuseţi ale creaţiei naturii.
Concertul francez în aer liber, se combina de minune cu aceste decoruri ale naturii. Înarmaţi cu o păturică, toţi spectatorii însetaţi de a asculta o muzică frumoasă se acomodase pe iarba ce se pârpălea la soare.






Talentele moldoveneşti nu sau lăsat mulţi aşteptaţi, o fanfară ne-mai pomenit alcătuit de băieţaşi de la clasa a 4 până la a 10, au încântat urechile cu un repertoriu foarte frumos. Muzica franceză înterpretată de o frumoasă voce moldovenească şi în haine tradiţionale moldoveneşti parcă are o altă frumuseţe ce îţi vine greu să o descrii cu cuvinte, dar şi plăcerea primită e la fel de nedescris, ea doar trebuieşte savurată împreună cu natura, cu adierea de vântişor proaspăt şi liniştit.
Vocile înterpreţilor şi repertoriul francez al vedetelor autohtone erau foarte aproape de vedetele franceze, pentru moment ţi se părea că cântă Edith Piaf sau Salvadore Adamo cu faimosul sau cântec Tombe la niege. Concertul a fost foarte super, cântecele bine înterpretate, repertoriu bine ales, atât cu cântece de prin anii 70-80 cât şi cântece moderne.
Între pauzele dintre cântece aveai posibilitatea să savurezi plăcinţele de casă pentru toate gusturile, frigărui şi cârnăciori la grătar, ce mergeau foarte bine cu berea şi vinul moldovenesc. Şi chiar acolo pe loc se pregăteau şi gustoşenii de la copii pentru copii, clătite cu diferite gusturi, forme, pentru gustul fiecăruia, şi oricine avea posibilitatea să se înveţe să facă clătite.
Picturi create de imaginaţia şi mânuţa copiilor chear acolo pe loc, jocuri de imaginaţie cu diferite legume, fructe, bouling improvizat la natură , fodbal, o mică galerie de fotografii cu oamenii amuzanţi şi locurile frumoase din Moldova. Ce poate fi mai frumos în vacanţa de vară din copilărie? Muzică, mâncare bună, distracţie pe cinste, până şi anotimpul a ţinut cu aceşti copii drăguţi şi dornici de distracţie.
Împărţitul bomboanelor pentru mine a fost cel mai distractiv, împreună cu aceste fetiţe mi-am adus aminte de copilărie. Le-am servit cu câteva bomboane, şi ele nu puteau nici cum să le împartă, doriţi de dulciuri fiecare vroia sa aibă mai multe bomboane, ei până într-un sfârşit am făcut noi parte dreaptă şi împăcare pe viaţă.
Am încercat să contribui şi eu cu puţinul pe care îl am oferindule şi câteva rechizite pentru şcoală sper să le prindă bine.
Surpriza organizatorilor a fost invitata de onoare tocmai din Elveţia, interpreta Dehlila care părea foarte încântată de locurile pitoreşti şi de copilaşii de acolo, vocea şi felul ei de a înterpreta melodiile e ceva nemaipomenit.
Mulţumesc iniţiatorilor acestui festival, doamnei Tatiana Pagu-Ernst-preşedinta asociaţiei Vent d’est , şi soţului ei. Sper că va deveni o tradiţie foarte frumoasă pe viitor. Acest eveniment a avut la bază un scop foarte nobil de a ajuta copilaşii din Horodişte, prin îmbinarea utilului cu plăcutul.
Dragostea comună de cântecul francez a stat la baza acestui eveniment plăcut, timp de 2 zile a oferit distracţie pe cinste, muzică bună, mâncare gustoasă, odihnă la maxim, excursii la cascade, tombole, concursuri.